Balada serpilor si a pasarilor cantatoare, Editia Premium, Cartonata

Lansarea internationala are loc pe data de 19 MAI.

AMBITIA II VA DICTA.  RIVALITATEA IL VA CONDUCE. DAR PUTEREA ARE UN PRET.

E dimineata in care incepe a zecea editie a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un baiat de 18 ani, se pregateste pentru singura lui sansa la glorie, ca mentor in Jocuri. Casa Snow, candva mareata, a decazut, iar soarta ei atarna de posibilitatea firava ca tanarul Coriolanus sa fie mai fermecator, mai istet si mai abil decat colegii lui ca sa ajunga mentorul tributului castigator.

Dar norocul nu-i surade. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt ingemanate – fiecare decizie luata de Coriolanus poate duce la un avans sau la un esec, la triumf sau la tragedie. In arena, lupta se va da pe viata si pe moarte. In afara arenei, Coriolanus incepe sa aiba sentimente fata de tributul lui. In plus, va trebui sa puna in balanta nevoia sa de a urma regulile si dorinta de a supravietui cu orice pret.

SUZANNE COLLINS este autoarea seriei bestseller Cronici din subpamant, care a inceput cu Gregor pamanteanul (Editura Nemi, 2016). Romanele cu care a devenit faimoasa – Jocurile foamei, Sfidarea si Revolta (Editura Nemira, Armada, 2020) au fost bestselleruri New York Times, elogiate de marele public, si au stat la baza unei serii de filme de succes. Year of the Jungle, cartea ilustrata care are la baza povestea tatalui ei trimis pe front in Vietnam, a aparut in 2013 si a primit cronici foarte bune. Pana in prezent, cartile ei au fost publicate in 53 de limbi.

Un fragment din carte:

"Pe scara imensa de la intrarea Academiei incapeau absolut toti cursantii, asa ca era loc suficient pentru torentul de oficialitati, profesori si eveli participanti la festivitatile din ziua extragerii. Coriolanus urca incet treptele, incercand sa para totodata demn si nepasator, in caz ca ar fi atras privirile cuiva. Oamenii il cunosteau – sau, cel putin, ii cunoscusera parintii si bunicii –, iar un membru al familiei Snow trebuia sa se ridice la inaltimea unor anumite standarde. Spera ca, in acel an, incepand chiar din acea zi, i se vor recunoaste meritele personale. Rolul de mentor in Jocurile Foamei era ultimul sau proiect inainte de absolvirea cursurilor Academiei, la jumatatea verii. Avand in vedere remarcabilul sau palmares scolar, daca reusea sa impresioneze, ca mentor performant, ar fi putut primi un premiu in bani suficient de important cat sa-i acopere taxa de studii universitare.

Tributurile erau in numar de douazeci si patru, cate un baiat si o fata din toate cele douasprezece districte infrante, alesi prin tragere la sorti ca sa fie aruncati intr-o arena unde sa lupte, pe viata si pe moarte, in Jocurile Foamei. Totul era stipulat in Tratatul de Tradare, care pusese capat Zilelor Negre ale rebeliunii districtelor, drept una dintre multele pedepse indurate de razvratiti. Ca si mai inainte, tributurile aveau sa fie azvarlite, alaturi de armele cu care sa se ucida intre ele, in Arena Capitoliului, un amfiteatru acum darapanat, folosit inainte de razboi pentru competitii sportive si diverse spectacole. Vizionarea jocurilor era incurajata de Capitoliu, dar multa lume le evita. Gasirea unui mod de a le face mai captivante era o provocare.

In acest scop, pentru prima oara in istoria Jocurilor, tributurilor aveau sa li se atribuie mentori. Douazeci si patru dintre cei mai straluciti elevi ai Academiei, aflati in ultimul lor an de studiu, fusesera selectati pentru a primi acest rol. Inca se mai lucra la stabilirea indatoririlor pe care le presupunea. Se vorbea despre pregatirea fiecarui tribut pentru un interviu, poate si de o alegere vestimentara deosebita inainte de aparitia in fata camerelor de filmat. Toata lumea era de acord ca, daca se dorea continuarea Jocurilor Foamei, era nevoie de o evolutie a lor catre o experienta mai semnificativa, iar alegerea unor tineri din Capitoliu care sa faca pereche cu cate un tribut avea darul sa intrige.

Coriolanus trecu printr-un antreu drapat cu steaguri negre si printr-un coridor boltit, pentru a intra in cavernoasa Heavensbee Hall, de unde avea sa urmareasca transmisia ceremoniei de extragere. Nu intarziase nicidecum, dar sala de bal zumzaia deja, plina de angajati ai facultatii, de elevi si de oficialitati ale Jocurilor a caror prezenta nu era necesara la festivitatea de deschidere.

Prin multime treceau avocsi, purtand tavi cu posca, un amestec de vin indoit cu apa, miere si ierburi. Era o versiune cu mai mult alcool a bauturii fermentate care, cu presupusa ei putere de a alunga bolile, sustinuse Capitoliul in timpul razboiului. Coriolanus lua o cupa si isi plimba o inghititura prin toata gura, sperand ca o sa-l scape de mirosul de varza. Dar nu-si ingadui sa soarba mai mult. Era mai tare decat aveau impresia cei mai multi si, in anii precedenti, vazuse oameni suspusi facandu-se de ras dupa ce bausera din belsug.

Lumea inca il mai credea bogat, dar singura lui avere era sarmul personal, pe care si-l raspandea cu generozitate in timp ce inainta prin multime. Fetele se luminau cand saluta prieteneste elevii si profesorii deopotriva, intrebandu-i despre rude si aruncand ici si colo cate un compliment.

— Prelegerea dumneavoastra despre represaliile din districte ma obsedeaza.

— Bretonul tau e adorabil!

— Cum a mers operatia de coloana a mamei tale? Ei, spune-i ca e eroina mea."