Cernobil

„O cronica realizata cu o mana de maestru" – New York Review of Books

Premiul Pushkin House pentru Cartea Rusa 2019

Premiul Baillie Gifford pentru Non-Fictiune 2018

„O cronica realizata cu o mana de maestru" – New York Review of Books

O relatare tulburatoare, care recreeaza filmul evenimentelor petrecute la Cernobil in 1986 in tot dramatismul lor, istorisind povestile celor care s-au trezit prinsi in mijlocul unui Armageddon nuclear si au reusit sa faca imposibilul: sa stinga incendiul si sa „adoarma" reactorul.
Dincolo de naratiunea alerta si palpitanta, cartea semnata de Serhii Plokhy, el insusi supravietuitor al dezastrului, sondeaza insa in profunzime si contextul social si politic al vremii, realizand o radiografie a regimului sovietic care avea sa se prabuseasca peste doar cativa ani si investigand cauzele mai complexe, de natura structurala, care au dus la producerea catastrofei.

„Serhii Plokhy ne aduce istoria definitiva a dezastrului de la Cernobil si a consecintelor acestuia, abordand cu indemanare toate unghiurile, inclusiv povestea stiintifica, costurile umanitare si economice ale operatiunilor de decontaminare, modul in care explozia l-a fortat pe Gorbaciov sa grabeasca lansarea reformelor perestroikai si revirimentul nationalismului ucrainean." – Andrew Wilson, University College London

„Cea mai cuprinzatoare si convingatoare istorie a Cernobilului publicata pana in prezent." – Financial Times

„O lucrare de mare eruditie si puternica forta narativa. Plokhy este maestrul detaliului elocvent." – Sunday Times

„Captivanta, meticulos documentata... " – Wall Street Journal

In dimineata zilei de 26 aprilie 1986, Europa a fost martora celui mai grav dezastru nuclear din istorie: explozia reactorului de la Centrala nucleara Cernobil din Ucraina sovietica. Zeci de oameni au murit din cauza radiatiilor, jumatate de continent a avut de suferit de pe urma efectelor contaminarii si mii de oameni s-au imbolnavit.
Serhii Plokhy investigheaza noi surse si arhive devenite recent disponibile pentru a relata povestile dramatice ale pompierilor, oamenilor de stiinta si soldatilor care au participat cu eroism la stingerea infernului nuclear. El dezvaluie racilele industriei nucleare sovietice, stabilind legatura dintre dezastru si autoritarismul conducerii partidului comunist, controlul exercitat de regim asupra informatiei stiintifice si accentul pus pe dezvoltare economica indiferent de costuri.
Astazi, cand riscul unui alt Cernobil se profileaza amenintator din cauza managementului defectuos al energiei nucleare in lumea aflata in curs de dezvoltare, Cernobil se constituie intr-un avertisment si un imperios apel la actiune.

SERHII PLOKHY este profesor de istorie ucraineana la Universitatea Harvard, unde detine Catedra Mihailo Hrusevski, si director al Institutului de Cercetari Ucrainene in cadrul aceleiasi universitati. Este autorul a numeroase lucrari de specialitate – traduse in mai multe limbi si incununate cu premii prestigioase – dedicate Ucrainei si Rusiei, spatiului est-european si istoriei sale intelectuale, culturale si politice. Printre cartile sale cele mai recente se numara si Portile Europei: O istorie a Ucrainei, aparuta in limba romana la Editura Trei.

Fragment din carte:

"Vineri, 25 aprilie, locuitorii din Pripiat asteptau sfarsitul de saptamana.Cel de dinainte nu fusese tocmai odihnitor, autoritatile de partid transformasera ziua de sambata, 19 aprilie, intr-o zi de munca fara plata - ritual anual care marca nasterea lui Vladimir Lenin. Daca parintele statului sovietic ar fi fost nemuritor, cum spunea presa despre ideile lui, ar fi implinit 116 pe 22 aprilie - nu neaparat o aniversare semnificativa, insa asta nu conta.

In principiu, munca in cel mai apropiat weekend de nasterea lui Lenin era voluntara, dar, de fapt, partidul o facuse obligatorie.Mihail Gorbaciov rata ocazia, fiind in vizita oficiala in Republica Democrata Germana, prezentandu-si si acolo ideile despre "accelerare" , insa compatriotii n-aveau sa-l faca de rusine. Politburo-ul moscovit a raportat ca 159 de milioane de oameni din intreaga URSS luasera parte la eveniment - mai bine de jumatate din populatia inregistrata.

Potrivit cotidianului din Pripiat, omniprezentul Tribuna energhetika , cetatenii abia asteptau sa participe la " Sambata rosie" , cum o numisera autoritatile. Un demnitar local raporta, intr-un articol intitulat " Vacanta de munca" , faptul ca peste 22 000 dintre concitadini lucreaza neplatit in sambata aceea. Cei de la centrala nucleara si alte intreprinderi orasenesti produsesera bunuri si servicii evaluate la peste 100 000 de ruble, invreme ce contributia constructorilor depasea 220 000 de ruble. Actiunea principala avea loc la unitatea 5, unde, conform rapoartelor interne ale partidului, se adunau intarzierile. Conform ziarului, constructorii isidublasera eforturile - o echipa reusise sa toarne 30 de metri cubi de beton, o realizare indeajuns de insemnata, se pare, pentru a fi ridicata in slavi; isprava fusese laudata intr-un articol numit " Din toate puterile".

Urmatorul weekend ar fi trebuit sa fie scutit de munca. Destule cupluri tinere din Pripiat se pregateau sa-si faca nuntile pe 26. Duminicile era indeobste rezervate pentru inregistrarea nou-nascutilor. Komsomolul (Liga Tinerilor Comunisti) n-avea probleme in a rezerva localuri si a aproba ideologic nunta, candva parte a traditiei bisericesti , acum laicizat cu totul si ideologizat la greu -  a astepta ca proaspetii miri sa depuna flori la monumentul lui Lenin si la cel al eroilor din Marele Razboi Patriotic. De cand initiase Gorbaciov campania antialcool , partidul si komsomolistii faceau presiuni pentru nunti abstinente, insa nu aveau prea mare succes. Autoritatile erau multumite daca nuntile nu se terminau cu scandaluri la betie intr lucratorii de la centrala si " iepurii" -  adica muncitorii in constructii veniti de la sate.

Nunta ori nu, se bucurau cu totii ca vremea se facuse frumoasa. Era neasteptat de cald, cu temperaturi peste 20 de grade Celsius. Pentru multi, asta inseamna doua sau trei zile de picnic , drumetii si pescuit in padurile invecinate, de-a lungul raului Pripiat si a afluentilor sai. Doar nu degeaba intrase  in istorie Cernobilul ca teren de vanatoare princiar. Sezonul pentru vanat era inca departe, insa pescuitul incepuse deja. In Tribuna Energhetika de vineri aparuse o poza , pe ultima pagina, cu un localnic din Pripiat tinand in brate un somn imens; explicatia era " O asemenea captura merita panoul de onoare". Se facea referire la diversele spatii improvizate pentru propaganda, organizate de partid prin interprinderi. Judecand dupa imagine, somnul cantarea mai bine de douazeci de kilograme si explicatia sugera ca asemenea captura de zile mari merita recunoasterea publica."