Inrolat in Wehrmach in august 1939, la varsta de 19 ani, Wilhelm Lübbecke primeste botezul focului in timpul invaziei Frantei din 1940. In vara anului urmator, divizia lui participa la Operatiunea „Barbarossa”, actionand pe flancul stang al Grupului de Armate Nord. Dupa marsuri infioratoare printre nenumarate cadavre si vehicule arse, incurajati de populatia din regiunea baltica, el si camarazii lui ajung pana la periferia Leningradului. Germanii au intampinat mari greutati pe timpul iernii, incercand sa faca fata atat contraatacurilor sovieticilor, cat si frigului cumplit. Divizia 58, din care facea parte Lübbecke, a fost aruncata dintr-o parte in alta a frontului ocupat de Grupul de Armate Nord, de la Novgorod la Demiansk, luptand la un moment dat pe gheata lacului Ilmen.
Preferand sa fie aproape de focul luptei, Lübbecke a indeplinit misiunea de observator inaintat pentru compania sa, avand de a face cu lunetisti, partizani si atacuri in toata regula ale trupelor sovietice. In septembrie 1943, este trimis la o scoala de ofiteri din Dresda. In momentul in care se intoarce pe frontul rusesc, armata germana se afla in plina retragere. Lübbecke reuseste sa scape din haosul care domneste in Prusia Rasariteana imbarcandu-se pe un distrugator german si ajungand cu acesta in largul coastelor Danemarcei, intr-o zona controlata de britanici. Dupa eliberarea din captivitatea britanica, se casatoreste cu iubita lui, Anneliese, iar in 1949 emigreaza mai intai in Canada, apoi in SUA. Aici, la batranete, cu ajutorul lui David B. Hurt, William Lubbeck isi deapana amintirile, iar pe baza lor se naste La portile Leningradului, o poveste despre triumf si dezastru, o incursiune fascinanta in realitatea razboiului de pe Frontul de Est.
„O imagine bine conceputa a vietii cotidiene din iad.” -World War II Magazine
„[Cartea este] alcatuita cu atentie la detalii. Cititorul are impresia ca se afla alaturi de Lubbeck in timpul misiunilor desfasurate de acesta in anii petrecuti pe front.” -Military Trader