Memoriile unui tradator

LUPU KOSTAKI s-a nascut la 9 aprilie 1851 intr-o veche familie boiereasca din Moldova. A studiat pe rand la Barlad, Galati (unde gazda i-a fost „cucoana“ Sultana, mama lui Alexandru Ioan Cuza), Bucuresti, dupa care, la sfatul lui P.P. Carp, tatal sau l-a trimis sa invete la Gimnaziul Francez din Berlin, urmand cateva semestre si cursurile Institutului Politehnic din Zürich. Reintors in tara, a indeplinit numeroase demnitati publice. La izbucnirea Primului Razboi Mondial era membru al Consiliului Superior Administrativ. A facut parte din tabara germanofililor, tutelata de personalitatea lui Petre P. Carp. La retragerea autoritatilor si a familiei regale in Moldova, Lupu Kostaki a ramas in Bucuresti, cu acordul lui Ion I.C. Bratianu, si a preluat functia de girant al Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei militare. Autoritatile germane i-au recunoscut aceste atributii pana la semnarea Pacii din Bucuresti. Interstitiul a coincis cu cele mai controversate actiuni din cariera lui politica si administrativa. La 29 martie 1919 Curtea Martiala a emis un mandat de arestare sub acuzatia ca a inlesnit operatiunile inamicului si a subminat autoritatea regelui in teritoriul ocupat. Dupa cateva luni de inchisoare petrecute la Vacaresti, Kostaki a fost pus in libertate si apoi exonerat de acuzatii ca urmare a amnistiei acordate prin decret regal. A murit la Dealu Mare, in ziua de 15 iulie 1923, fara putinta de a-si publica memoriile. Dorinta aceasta i se implineste, astfel, un secol mai tarziu.