Calatorie la capatul noptii

„Fara Céline n-ar fi existat Henry Miller, nici Jack Kerouac, nici Charles Bukowski.“ John Banville

Intre Parisul inundat de muzici militare si de fanfaronada eroismului de cafenea, macelul absurd de pe front, Africa insangerata, New Yorkul murdar si sarac si iarasi Parisul crimelor si abjectiei, calatoria in noapte nu se sfarseste niciodata. Ferdinand Bardamu, personajul principal din odiseea de orori care e primul roman al lui Céline, trece prin toate cu o singura credinta: nu poti supravietui decat daca intelegi ca absurdul si raul sunt singurele adevaruri ale lumii. Doar asa ramai in picioare, restul — de la increderea in ajutorul oamenilor la dragostea unei femei — sunt aiureli care te doboara. Un asemenea credo cinic are nevoie de o expresie pe masura. Céline se foloseste de toate resursele limbii franceze pentru a face sa rasune in roman, intr­un crescendo naucitor, dezgustul, cruzimea, dispretul si durerea. Calatorie la capatul noptii e o capodopera nu doar pentru ca pune in scena, hiperbolic, absurdul existential (desi ar fi fost de ajuns si atat); e si datorita stilului célinian, amestec fara precedent de argou, limba populara si nestapanita violenta de limbaj.

„Céline este unul dintre primii scriitori care traiesc ceva din care literatura ajunge azi sa se hraneasca aproape exclusiv: absurditatea vietii.“ Gaëtan Picon

„Eroul metafizic al lui Céline este acest omulet mereu in miscare, intre Chaplin si Kafka, dar mai inversunat decat ei, il redescoperi aici perplex, incercat, ratacit, nedumerit, atacat de pretutindeni, totusi treaz, dand neobosit piept cu absurditatea, cu prostia, cu rautatea intr­o lume facuta din cosmaruri teribile si fara noima.“ Philippe Sollers

„O incercare furioasa de a aseza constiinta umana in epicentrul unei lumi care explodeaza sub influentele viciului.“ Will Self

„Céline este Proust­ul meu.“ Philip Roth

Nascut in 1894 la Courbevoie, langa Paris, Louis-Ferdinand Céline (pseudonimul medicului Louis Ferdinand Destouches) invata singur pentru bacalaureat, cat timp munceste in mai multe locuri. Incorporat in 1912, este grav ranit pe front, in noiembrie 1914. Reformat pentru o invaliditate de 75%, devine agent comercial si pleaca pentru o scurta perioada in Camerun, apoi la Londra. Dupa razboi face studii de medicina si lucreaza pentru Societatea Natiunilor in misiuni din Africa si Statele Unite. Intors in Franta, practica medicina in dispensare de la periferia Parisului. In 1932 publica primul sau volum, Calatorie la capatul noptii, urmat de Moarte pe credit, in 1936. Traieste in exil, in Germania si Danemarca, din 1944 pana in 1951. Revenit in Franta, se instaleaza la Meudon, unde scrie in continuare (De la un castel la altul, Nord, Rigodon). Moare in 1961.