Cartea Alba pierduta. Seria Blesteme Stravechi, Vol. 2

Viața e minunată pentru Magnus Bane și Alec Lightwood. Trăiesc împreună într-o mansardă fabuloasă, fiul lor magician, Max, a început să învețe să meargă, iar străzile din New York sunt liniștite și tăcute – pe cât de liniștite și tăcute pot fi ele vreodată.

Asta până în noaptea în care două vechi cunoștințe ale lui Magnus pătrund în apartament și fură Cartea Albă, unul dintre cele mai puternice tomuri de magie existente. Acum, Magnus și Alec se văd nevoiți să renunțe la tot și să încerce să o recupereze. Pentru asta, trebuie să îi urmeze pe hoți în Shanghai, să mobilizeze întăriri care să-i însoțească și să găsească un babysitter pentru Max.

În plus, cineva l-a înjunghiat pe Magnus cu o ciudată armă magică, lăsându-i o rană care strălucește, așa că au o îngrijorare în plus.

Din fericire, ajutoarele lor sunt Clary, Jace, Isabelle și Simon, proaspăt absolvent al Academiei Vânătorilor de Umbre. În Shanghai, ei află că o amenințare mult mai întunecată îi așteaptă.

Magia lui Magnus devine tot mai instabilă, și, pentru că nu pot opri năvala demonilor în oraș, vor trebui să îi urmeze la sursă – tărâmul celor morți. Vor putea ei să oprească pericolul care amenință întreaga lume? Vor reuși să ajungă acasă înainte ca mama lui Alec să nu-i mai poată face față lui Max?

Din seria Blesteme Stravechi fac parte cartile:

Manuscrisele Rosii ale magiei. Seria Blesteme Stravechi, Vol. 1

Cartea Alba pierduta. Seria Blesteme Stravechi, Vol. 2

Alte carti scrise de Cassandra Clare sunt:

Lantul de aur. Seria Ultimele Ore, Vol. 1

Pachet Dispozitive Infernale. Set 3 carti

Doamna de la miezul noptii

Regina Aerului si a Intunericului

Fragment din carte:

" Magnus se caza intotdeauna la acelasi hotel in Shanghai, mai mult din nostalgie. In linii mari, descoperise ca nostalgia este un drog de care e bine sa stai deoparte - altfel si-ar fi petrecut prea mult timp fiind nostalgic, gandindu-se la vremea in care Manhattanul avea teren agricol, la perioada traita la curtea Regelui Soare sau la zilele in care coca-cola continea droguri adevarate. In cazul acesta, isi luase libertatea sa fie nostalgic, pentru ca dormise in acest hotel de cateva ori inainte sa fie hotel, cand era resedinta privata a celebrului mafiot Du Yuesheng. Era o vila luxoasa, in stil occidental, din zona Concesiunii Franceze, toata numai coloane albe, clasice, coronite de piatra si balcoane cu stalpi poleiti cu aur. Du o cumparase in anii 1930, principalul lui scop fiind, Magnus era convins, sa organzieze acolo cele mai scandaloase petreceri din oras - iar Magnus reusise sa ajunga la petreceri scandaloase din multe orase in anii 1930. Du Yuesheng fusese un om periculos si violent, dar extrem de inteligent: mult prea inteligent ca sa presupuna ca pe Magnus il intereseaza vreun pic opiul. De obicei vorbeau despre opera si despre cantareti de opera.

Acum, la cateva decenii dupa moartea lui, se numea Mansion Hotel. Lui Magnus ii amintea de vremuri mai vechi -  nu mai bune, doar mai vechi. Dar cine, dintre cei care isi aminteau cum fusese, putea sa mai stea acum la Mansion Hotel? Doar mundanii foarte batrani, daca mai ramasese vreunul. Hotelul era decorat cu vestigii ale zilelor trecute, mai decandete: o pipa veche de opiu, un fonograf care inca mai canta harait muzica de opera, fotografii sepia din care Magnus se extrasese prin magie, fotolii adanci din catifea si dulapioare sculptate din lemn de abanos. Era foarte placut sa intri pe portile acelea si sa urci treptele, printre mici paznici de piatra si printre fantani, si sa te apropii infrigurat de fatada opulenta, alba precum cristalul.

Magnus s-a uitat la ceilalti. Isi facusera iratze si se aranjasera putin, dar erau inca destul de mototoliti dupa lupta, asa ca isi pastrasera vraja ascunderii si l-au asteptat afara cand a intrat el sa faca rezervarea.

S-a intors, leganand cheile pe degete, si s-au impartit in trei grupuri. Magnus luase pentru el si Alec un apartament cu balcon;  a deschis usa cu un gest teatral.

Alec s-a uitat in jur cu atentie. Magnus si-a amintit fara sa vrea de tinerelul care fusese Alec atunci cand vizitasera pentru prima oara Venetia, de cum atingea el toate lucrurile din hotel cu degete mirate si uimite.

Acum a zambit."