Despre eroi si morminte

Traducere si note de Tudora Sandru |Mehedinti

Ultimul mare mit al literaturii argentiniene, Ernesto Sabato este creatorul unei opere proteice, care contine eternele contradictii si framantari ale fiintei umane si ale societatii, circumscrise unui univers artistic si spiritual dens si original.

„In romanul meu am incercat sa surprind realitatea in toata extinderea si profunzimea ei, ingloband nu doar partea diurna a existentei, ci si pe aceea nocturna si tenebroasa. Intrucat Fernando Vidal este personajul central si precumpanitor, tot ce se referea la el era important si trebuia descris... Raportul reprezinta marele cosmar trait de el, exprimand, chiar daca simbolic si oarecum incert, miezul cel mai semnificativ al conditiei si existentei sale. Daca as fi suprimat aceasta parte din roman, din considerente legate de coerenta logica, ar fi insemnat sa suprim visele oamenilor, care apartin viziunii lor integrale asupra vietii.“ — ERNESTO SABATO

Adevarata capodopera, Despre eroi si morminte (1961), cel de-al doilea volet al trilogiei care incepe cu Tunelul (1948) si se incheie cu Abaddón, exterminatorul (1974), este un roman total, scris cu credinta marturisita de autor ca „nu se poate trai fara eroi, sfinti si martiri“ si ca „prezentul genereaza trecutul“. Trei planuri se intrepatrund, intr-un joc fascinant de umbre si lumini, in complexa sa structura narativa de voci alternante, intemeiata pe impletirea istoriei nationale argentiniene cu drama individuala: povestea de dragoste dintre Martin si Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, si obsedanta tema a orbirii si a nebuniei din celebrul Raport despre orbi.