Sa ne vedem cu bine in Havana

Dupa moartea bunicii pe care a iubit-o nespus, o tanara americana de origine cubaneza calatoreste la Havana, unde descopera radacinile propriei identitati, dar si un secret de familie ascuns de la Revolutie…
Havana, 1958. Fiica a unui magnat al zaharului, Elisa Perez, de 19 ani, face parte din inalta societate, in sanul careia e ocrotita de tulburarile politice din tara ei – pana cand incepe o poveste de iubire clandestina cu un tanar revolutionar…

Miami, 2017. Scriitoarea Marisol Ferrera a crescut ascultand povestile romantice despre Cuba ale bunicii Elisa, care fusese nevoita sa fuga impreuna cu familia in timpul revolutiei. Ultima dorinta a Elisei este ca Marisol sa-i imprastie cenusa in tara in care s-a nascut. Sosind la Havana, Marisol se confrunta cu contrastul dintre frumusetea tropicala atemporala a Cubei si climatul politic periculos. Cand istoria familiei incepe sa iasa la lumina, iar Marisol se simte atrasa de un barbat care are propriile lui secrete, va avea nevoie de lectiile invatate din trecutul bunicii ei ca sa inteleaga adevaratul sens al curajului.

Fragment din carte:

" Plecam din Miramar spre Orasul vechi dinn Havana, partea orasului care se vede cel mai frecvent in fotografiile turistilor si in imaginile emblematice. Aici, cladirile si-au pastrat mult din starea originala, arhitectura sugereaza o perioada in care influenta spaniola a jucat un rol definitoriu inn dezvoltarea insulei, cand Cuba era bijuteria coroanei imperiale a Spaniei. Multe cladiri sunt darapanate, dar altele au fost restaurate adorabil, cu mult efort, si este limpede de ce turistii spun ca e un loc pe care trebuie sa-l vizitezi.

 -  In anii '80, cartierul a devenit sit UNESCO , explica Luis. Exista o miscare ce militeaza pentru pastrarea cladirilor, insa n-a fost usor. Multi cubanezi nu tin deloc la istorie.

Ma surprinde. Cubanezii in exil sunt istorici intrinseci. Colectioneaza fotografii sterse , deseneaza harti din memorie ale cartierelor din Havana, trec mai departe retete de familie si traditii, de parca ar fi sacrosante. Mare parte din istoria noastra este orala, un efect secundar al interdictiei lui Castro de a se lua altceva decat amintirile la plecarea din Cuba.

-  De ce? Imi scot carnetelul si un pix din geanta, iar el chicoteste incet.

- Din spirit practic, probabil. Istoriografia e un lux pe care putini cubanezi si-l permit. Sunt prea ocupati sa supravietuiasca in prezent ca sa isi petreaca timpul traind in trecut. In plus, dificultatea sporeste din cauza reformularii povestii pentru ei si a obtinerii informatiillor corecte de la regim. Este o problema reala pentru ca documentele care exista de secole -  cerificate de nastere, de casatorie -  dispar. Nu avem resursele si nici suficient interes national sa pastram documentele istorice cum se cuvine. Istoria noastra dispare pic cu pic si ma tem ca oamenii nu isi vor da seama cat am pierdut decat prea tarziu.

- Exista eforturi ca aceste documente sa fie recuperate?

- Exista cateva programe in comunitatea academica, dar este un efort mult subminat. La naiba, in Cuba poate fi dificil sa cumperi paine!

Trecem pe langa un scuter galbn tipator , in timp ce Luis cauta un loc de parcare.

Imi intorc atentia spre carnetel, notand impresiile despre Orasul vechi din Havana, despre usurinta cu care se poate ajunge aici, pentru articol. In cele din urma, saptamana mea cubaneza va fi condensata intr-un material de doua mii de cuvinte, de citit in aeroporturi si in avioane de calatori somnorosi.

Sunt surprinsa de cat de aglomerate sunt strazile, pline de turisti si de localnici. Turistii ies in evidenta -  au incaltaminte noua , aparate foto in maini , capetele inclinate sa surpinda decorul,  cladirile frumoase care se inalta in jurul lor.

Acum, cei mai multi vorbesc alte limbi decat engleza, dar sunt convinsa ca asta se va schimba odata ce americanii profita de exceptiile privind viza, iar, daca acestea dispar complet, vor calatori liber incoace.

- Ai remarcat mai multi turisti acum, ca restrictiile pentru Statele Unite s-au relaxat?

Cu fiecare intrebare, tensiunea dinauntrul meu mai cedeaza. Pot petrece o zi cu el daca ma concentrez la locurile din fata noastra si nu pe antebratele lui bronzate, la mandria din vocea lui, la inteligenta cuvintelor. Este un barbat impresionant, iar competenta si increderea lui au o seductie de necontestat."