Alfabetul doamnelor. De la doamna B. la doamna T.

„Aceasta carte e libera. De aceea o dedic tuturor celor care se mai bucura sa exploreze in voie spatiul dintre coperte, doamnelor si domnilor deopotriva, studentelor si studentilor de la Litere, cititoarelor si cititorilor care dau sens (si sensuri noi) efortului unui scriitor. Stiu ca asemenea oameni vor exista si in vremurile cele mai puțin propice cititului.

Cartea ofera o tipologie a personajelor feminine din literatura romana, de la doamna B. a lui Negruzzi la doamna T. a lui Camil Petrescu. Combina critica si istoria literara cu istoria mentalitatilor, sociologia cu istoria culturala, experienta de viata cu cea de biblioteca: in fond cam tot ce folosim cand citim si judecam literatura, fara manie si partinire.

Alfabetul doamnelor nu se doreste, desigur, a fi exhaustiv (oricum, nu trece de Interbelic). Fiecare dintre noi are cu siguranta unul propriu, bazat pe afinitati. Acesta este al meu. Nu-l impun, il propun.“ — IOANA PARVULESCU

Fragement din carte:

" Orice tanara din romanele de amor are o coasta de vrajitoare. Intre incanta, a fermeca si a vraji, intre fermecatoare si vrajitoare nu e, in dragostea "ca la carte", nici o diferenta. Coasta de vrajitoare creste odata cu trupul fetei, devenind mai eficienta la femeia casatorita si la mama. Categoria fermecatoarelor-mame e deschisa de Brandusa, personajul cu nume de floare din epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Priceputa la plante ca parintele franciscan din Romeo si Julieta, ii va ajuta cu licori magice pe Romeo-Parpangel , fiul ei, si pe Romica-Julieta, aleasa lui , mai cu folos decat pomenitul parinte. Puterea ei amibigua incepe de la nume: brandusa e o floare delicata, dar cu suc otravitor si care, spre deosebire de celelalte, infloreste de doua ori pe an, timpuriu, in primavara, si tarziu, in toamna. Cu licori din ierburi bune si rele, tiganca Brandusa ii infloreste pe oameni de cate ori vrea, stiind sa-i aduca inapoi din morti sau, dimpotriva, sa-i duca la somn greu, ca de moarte. Are o intreaga farmacie: iarba vantului, iarba creata, iarba mare, spanz, limba-vecina, romanita (romonita la Budai-Deleanu, nalba, matacina, patlagina( platagina), troscotel, potbal si matraguna buna la descantece. Nu-i lipsesc fortele, ajutoarele si instrumentarul consacrate de traditie: ii poate transforma pe oameni in vite si fiare, zboara "in cotiga fara roate" , are la dispozitie balauri, draci, duhuri necurate, "noao feliuri de ape", fraie vrajite si tainice leacuri. Pe scurt, cum spune din culise Mitru Perea, " e o vragitoare foarte minunata". Eruditian adauga o justificata comparatie cu stramoasa clasica :" E un feliu de Circe (Kirki) precum sa afla la Odisea (sic) lui Omer, care pe sotii lui Ulis prefacusa in porci si alte vite." Numai Cocon Idiotisianul are indoieli, nu atat de principiu , cat aplicative."