Nu sunt eu

O zi calda, din anotimpul cireselor. Lumina era frumoasa, desi cerul era acoperit. Un pic.

In ziua in care am imbatranit, am adormit un pic pe banca, la umbra. Si am visat un vis nemaivisat.

In ziua in care am imbatranit, citeam o carte nemaicitita. Mi-a placut.

In ziua in care am imbatranit, am zambit si m-am sprijinit de bratul oferit de un tanar binevoitor:

– Va pot ajuta, doamna? m-a intrebat politicos si zambitor.

A fost frumos.

In ziua in care am imbatranit, am plans. Un pic. Stiu eu de ce.

In ziua in care am imbatranit, am obosit un pic. Am respirat greu si m-am rezemat de un copac. Am respirat si am uitat unde am plecat. Si-am ras, nu stiu de ce. A fost frumos.

In ziua in care am imbatranit, mi-am amintit de mama si de tata. De parcul Cismigiu. Si de vecinii din curtea alaturata. Si de o fetita mica, slabuta si miorlaita.

In ziua in care am imbatranit, am mancat inghetata pe saturate. Si am cantat cantece frantuzesti. In ziua in care am imbatranit, a fost frumos. Maia Morgenstern

MAIA MORGENSTERN se naste la Bucuresti, pe 1 mai 1962. Incheie studiile de licenta la IATC in 1985, la clasa lui Dem Radulescu. Este repartizata la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, apoi revine la Bucuresti, unde joaca la Teatrul Evreiesc de Stat si la Teatrul National. Realizeaza proiecte artistice de anvergura, atat in teatru, cat si in film, alaturi de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarca in spectacole precum O trilogie antica, dupa Euripide si Seneca, Dama cu camelii dupa Al. Dumas fiul, Vizita batranei doamne de F. Dürrenmatt. La TES, unde este si manager, din anul 2012, interpreteaza roluri remarcabile, in productii ca Asta seara: Lola Blau de G. Kreisler sau Jocul regilor de P. Kohout. Colaboreaza cu teatre din tara si de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt Balanta, Cel mai iubit dintre pamanteni sau Patimile lui Hristos. A fost distinsa cu Premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru cea mai buna actrita, Ordinul Artelor si Literelor in grad de Cavaler, in Franta, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg o desemneaza, in anul 2003, Actrita si Femeia anului. In 2018 devine Cetatean de onoare al Municipiului Bucureşti si este decorata de catre Presedintele Romaniei cu Ordinul National pentru Merit in grad de Mare Ofiter.

„Sa stii, maicuta mea, ca port icoana ta / Oriunde si oricand, o port cu mine-n gand!”

Canta Dan Spataru la radio.

- Inchide-l! striga mama. Inchide imediat radioul! Dusea, inchide acum radioul!

- De ce?

- O sa planga! O sa planga iarasi! O sa faca febra!

- Nu! Nu mai plang! Sunt mare de-acum. Am cinci ani. Nu inchide radioul! Vreau sa ascult cantecul!

Nu puteam sa ascult cantecul fara sa plang. Radioul a fost stins. Degeaba! Prin ferestrele deschise catre o primavara promisa, inca neimplinita, se revarsau acordurile cantecului transmis de la difuzorul (poate tranzistorul) vecinilor.

„As vrea sa ma mai certi, as vrea sa ma mai ierti / si mangaierea ta...” Plang. Acum.

„Si sa mai stii ca-ti multumesc, maicuta mea!”

Poate ca nu vom deveni toate mame. Poate ca nu o sa fim totdeauna mamele acelea perfecte, asa cum se asteapta de la noi. Dar, cu siguranta, suntem si vom ramane fiicele mamelor noastre. Perfecte! Pentru mamele noastre!“