Izvorul luminos al iubirii

Noi toti ne-am invatat sa lasam pe ultimul plan ce ar trebui sa facem si ne conducem in viata dupa ce suntem obligati sa facem. Cu alte cuvinte, sacrificam necesitatile in numele obligatiilor deoarece nu stim ce inseamna nevoia personala de libertate si ce inseamna sclavia impusa. Nevoile omului nu sunt niciodata foarte mari. Dorintele lui sunt foarte mari. Cand dorinta de a avea va fi inlocuita cu dorinta de a fi, zidul care separa lumea spirituala de cea fizica se va ridica si oamenii vor avea din nou acces la invizibil.

Cand discut cu persoane rationale, ma straduiesc din tot sufletul sa le vorbesc astfel incat cuvintele mele sa ajunga, prin ratiune, la inima lor, sa gaseasca acolo o consonanta si sa se reintoarca in ratiune pentru ca in felul acesta sa creeze o noua calitate a vietii. Eu pot sa depun maximum de eforturi, dar ce anume din cuvintele mele va putea, cu permisiunea dumneavoastra, sa treaca de baricadele ridicate de ratiune si sa ajunga la inima – ramane sa hotarati dumneavoastra.

Este foarte greu sa ierti pe cineva cand simti ca este vinovat. In realitate, cu astfel de ganduri iertarea nu este posibila. A ierta din politete inseamna ipocrizie – o ocupatie superficiala si inutila. Inainte de a ierta pe cineva, eliberati-va de frici si se va elibera si rautatea. Veti intelege ca dumneavoastra ati fost provocatorul, dumneavoastra ati fost cel care a intins undita, el a muscat si a devenit vinovat.
Cel mai greu este sa-ti recunosti cu inima fricile pe care le ai. E usor sa ierti cu mintea, dar daca nu ierti cu inima, nu scapi de frici.
Daca te agati de pozitivismul tau, este exclusa posibilitatea sa te inveti sa gandesti cu inima. Daca nu o faci, este exclus sa-ti vezi propriile greseli si sa vrei sa recunosti ca in ceilalti te vezi pe tine.

In orice om exista nevoia de a ierta, nevoia de a se elibera de rau. Aceasta nevoie e la fel de veche ca si omenirea. „Te iert pentru raul pe care mi l-ai facut” – de obicei asa se intelege esenta iertarii.
O astfel de iertare usureaza inima copilului si inima omului primitiv caci, subconstient, ei iarta din tot sufletul.

Dar, omenirea „evolueaza.” Omul inteligent spune: „Da, stiu ca trebuie sa iert si iert, dar cu ce ma aleg? Oricum, oamenii nu pot fi schimbati”. Iertand, si-ar face lui un bine, dar nu stie acest lucru, deoarece nu s-a demonstrat stiintific.

A nu face nimic este unul dintre cele mai istovitoare lucruri din lume. Nu-ti aduce satisfactii.