Comunicare in administratia publica. O viziune altfel

In opinia mea, comunicarea poate fi vazuta ca o masca a fiecaruia dintre participantii la discutie. Ea ne poate fi scut, dar ea ne poate fi si arma.

Sunt oameni care, atunci cand aleg sa vorbeasca, parca deseneaza pe fata celor care-i asculta crampeie din linistea serilor de vara si in acelasi timp exista voci care, doar atunci cand le auzim, fara sa ne ostenim sa le deslusim prea bine mesajul, aduc asupra chipului nostru vantul si ploaia.

Daca ar fi sa parafrazez un vechi proverb romanesc, as numi comunicarea drept bratara de aur a „meseriei” de a relationa. O comunicare potrivita poate pune capat unui razboi dintre doua state, poate transforma o amenda de circulatie intr-un banal avertisment si tot ea poate naste in doar cateva momente prietenii ce dureaza pret de o viata.

Tot ce s-a petrecut nefericit de-a lungul istoriei indepartate sau recente a omenirii nu a fost decat produsul unei comunicari slabe in continut. La nivel micro, as avea curajul sa afirm ca majoritatea familiilor care s-au destramat au facut-o tot din aceasta pricina.

Intr-o era a robotizarii, in care emoticoanele au inceput sa ia locul cuvintelor, iar mesajele vocale, al biletelelor de pe frigider, consider ca cel mai mare pariu al nostru este sa pastram vie si intacta aceasta energie cu care Universul ne-a inzestrat putin mai mult decat pe celelalte fiinte ale Pamantului.