Departe de trunchi

NATIONAL BOOK AWARD, 2017/BESTSELLER NEW YORK TIMES

Cand Grace, o adolescenta de saisprezece ani, se vede nevoita sa isi dea fiica nou-nascuta spre adoptie, ramane cu un mare gol in suflet. Parintii ei adoptivi nu i-l pot umple, iar mama ei naturala e de negasit. Dar atunci afla ca are frati. Maya, cu un an mai mica decat ea, a fost adoptata de o familie instarita. Joaquin, la cei aproape optsprezece ani ai sai, a trecut prin saptesprezece familii de plasament si printr-o adoptie ratata. Grace ii cauta si, curand, intre cei trei se stabileste o conexiune puternica. Fiecare se bucura sa cunoasca pe cineva de acelasi sange, dar toti pastrează secrete. Desi o doare faptul ca sora si fratele ei nu par interesati s-o gasească pe mama lor, Grace va starui in cautarile sale.

Din trei perspective cu multiple fatete se impleteste, emotionant si tulburator, povestea despre ce inseamna sa faci parte dintr-o familie, despre efectele dezastruoase ale rupturii familiale, dar si despre speranta, dragoste si legaturile care se construiesc, temeinic si profund, chiar si „departe de trunchi”.

„Benway are talentul rar de a se eclipsa aproape complet ca naratoare, adoptand in schimb, alternativ, perspectiva fiecarui personaj in parte. […] Cartea aceasta reprezinta un stralucit exercitiu de empatie.” New York Times

"De la prima pana la ultima pagina, acest roman plin de compasiune, amuzant, emotionant si pe care nu iti vine sa-l lasi din mana reuseste sa dea o definitie convingatoare conceptului de familie.”  Kirkus Reviews 

„Prin intermediul unei naratiuni la persoana a treia, plina de intelegere si lipsita de judecati, Benway sondeaza sufletele celor trei personaje principale, pe masura ce acestea se lupta sa-si invinga sentimentele de inadecvare, de abandon si de tradare, invatand treptat sa se accepte pe sine si reciproc.” Publishers Weekly 

Fragment din carte:

" Asezata in sala de asteptare a cabinetului de psihoterapie, Grace dadea din picior, agitata. Pe masa din fata ei se gasea un puzzle rezolvat pe jumatate , dar ea nu avea deloc chef sa puna la locul lor piesele ramase. Voia doar sa se termine odata si sa-si ia talpasita de aici.

Alaturi, mama ei se apleca si ii apasa cu blandete genunchiul.

Frace incepu sa bataie din celalalt picior.

Se temuse de vizita asta inca de la inceputul saptamanii. Stia ca va fi nevoita sa vorbeasca despre Piersicuta, despre mama ei biologica, despre surori si frati. Tot ce aparuse in viata ei in ultimele cateva luni urma sa fie in vizorul unui strain, or singura dorinta a lui Grace era sa se fereasca de intrebarile iscoditoare si sa se intoarca acasa, in camera ei, in singuratate. Unica ei consolare era ca parintii sai pareau sa se simta la fel de stingheri ca ea.

Grace isi dorea ca Rafe sa fi fost aici. Macar ar fi facut-o sa rada.

Cand veni timpul sa intre in cabinet, Grace isi zise ca avea sa vomite. Cum poate Joaquin sa faca asta in fiecare saptamana? se minuna ea, apoi ii veni in minte cea mai recenta intalnire cu Joaquin si, dintr-odata se intrista. Dupa marturisirea baiatului, Grace urca in masina, cu gandul sa se intoarca acasa, dar se oprise pe la mijlocul drumului, ca sa poata plange in voie. Isi dorea sa-l fi intalnit pe Joaquin in copilarie, sa--l fi avut intreaga viata aproape, ca el sa nu se mai simta atat de ratacit. Isi aminti din nou de Alice cea inghesuita in sticla si infruntand furtuna pe ocean. "