Am scris noaptea in jurnal

In ziua in care implineste doisprezece ani, Nisha primeste un jurnal — acesta ii ofera ocazia sa-si scrie gandurile pe care nu le poate articula cu voce tare, dar care prind contur in mintea ei pe masura ce incepe sa vada lumea cu ochi tot mai maturi. Insa nu doar Nisha se schimba. Ea nici macar nu-si mai recunoaste tara.

Suntem in anul 1947, iar India, abia eliberata de sub dominatia britanica, este impartita in doua state, din motive religioase: Pakistanul si India. Intensificarea tensiunilor dintre hindusi, musulmani, sikhi si cei de alte confesiuni determina un exod in masa, de o parte si de alta granitei dintre cele doua state, in timpul caruia multi pier ucisi. Nisha nu stie de care parte a baricadei ar trebui sa se afle si nici de ce trebuie sa aleaga o anumita tabara. Dupa ce si-a pierdut deja mama la nasterea ei si a fratelui sau geaman, Nisha nu poate sa accepte faptul ca va trebui sa-si piarda si tara. Mama fusese musulmana. Tatal este hindus si sustine ca Pakistanul nu le mai ofera siguranta de odinioara. Astfel, Nisha si familia ei devin refugiati, fiind nevoiti sa porneasca intr-o calatorie periculoasa si sa strabata, cu trenul sau pe jos, un drum lung spre noul lor camin, aflat de cealalta parte a granitei, in India.

Sub forma unui jurnal pe care Nisha i-l scrie mamei sale, romanul creioneaza povestea unor momente dramatice din istorie, dar si a aventurii unei fetite pornite in cautarea unui camin, a identitatii si a unui viitor plin de speranta.