100 de femei afurisite - O istorie

Daca ti-au placut: Femei din stiinta. 50 de femei temerare, de Rachel Ignotofsky, Povesti de seara pentru fete rebele

100 DE POVESTI CARE NU SE GASESC IN CARTILE DE ISTORIE, DESPRE FEMEI CARE AU SCHIMBAT LUMEA

100 DE FEMEI DESPRE CARE TOATA LUMEA TREBUIE SA AFLE ACUM!

Sunt povesti de spus prietenilor. De scris pe toti peretii. De povestit nepoatelor cand parintii nu sunt atenti.

Sunt 100 de femei care au scris istoria si care nu au lasat absolut nimic sa le stea in cale.

Femeile din istoria de fata au fost considerate prea afurisite pentru vremea lor. Nu e de mirare ca, atunci cand citim despre (putinele) femei din istorie, ele sunt in general formale si constiincioase. Adevarul este ca istoricii (majoritatea barbati) indulcesc detaliile sau le exclud pe femeile care nu corespund imaginii lor idealizate.

Hannah Jewell remediaza problema asta: spune povestea femeilor care au extrem de multe nelegiuiri la activ, a femeilor care au scris lucruri periculoase, a celor care s-au opus unor conducatori abuzivi sau care au lovit nazisti in plex (metaforic sau nu). Este o carte despre femei afurisite care au existat dintotdeauna, dar despre care stim prea putine.

„100 de femei afurisite este o carte sclipitoare si atat de usor de citit incat nu m-am asteptat sa fie, in acelasi timp, profunda si extraordinar de revelatoare.“ Philippa Perry

„Adesea, cand se povesteste despre femei din istorie, vietile acestora sunt relatate in asa fel incat sa para cat mai putin afurisite. De parca si-ar fi petrecut timpul pe Pamant aruncand ocheade triste, dar frumoase, direct spre un viitor stralucit si dojenindu-i calm pe cei care voiau sa le impiedice sa-si atinga scopurile.

Ei bine, in viata nu e si n-a fost niciodata asa. Nu exista oameni care sa fie nobili fara de pata. Cand auziti povestea unei femei care a dus o viata 100% pura si buna, probabil va lipsesc cele mai bune bucati din poveste. Cele date naibii.

Iata ce gen de povesti veti gasi in cartea asta. Va rog, luati numele acestor femei si bagati-le bine la cap. Faceti loc acolo pentru ele, dandu-l la o parte pe Jack Spintecatorul, care nu era decat un criminal, sau pe John Hancock care, sa fim seriosi, e faimos doar pentru ca are o semnatura alambicata. Sunt mai bune numele acestea. Sunt nume de doamne. Sunt numele unor femei prea curajoase, prea inteligente, prea neconventionale, prea implicate politic, prea sarace, prea putin doamne sau prea putin albe ca sa fie luate in seama de contemporanii lor ofiliti si fara suflet.“

Fragment din carte:

" Sa ne minunam acum de o doamna care a reusit una dintre cele mai impresionante transfigurari din istoria de peste o mie de ani a Imperiului Bizantin: imparateasa Teodora. Daca nu stiti ce e aia o transfigurare, urmeaza sa aflati.

Teodora s-a nascut in anul 500 intr-o familie modesta: mama eu era actrita si dansatoare, iar tatal era ingrijitorul de ursi pentru inima depravarii din Constantinopol, Hipodromul -  o slujba care poate parea grozava, dar care nu ii facea neaparat bogati. Hipodromul era , insa, mai mult decat locul pentru depravare cu ursi - acolo Teodora si surorile ei au fost puse la treaba ca "artiste" , dupa moartea tatalui certaret cu ursii.  In vremea aia, sa fii actrita era acelasi lucru cu a fi prostituata, desi poate ca a fi prostituata atunci nu era asa o drama ca azi.

Pana la 15 ani Teodora ajunsese o - starleta- la Hipodrom. Pe langa, ihm, reprezentatiile ei private, dansa pentru public imbracata cu doar o funda legata de partile femeiesti si era cunoscuta si pentru, ei bine...Uite, nu stiu ce-i placea gentlemanului bizantin de rand! Si cine suntem noi sa judecam ce le palcea oamenilor acum 1500 de ani? erau alte vremuri. 

Teodora a ajuns imparateasa in 527 si s-a impodobit cu rochii, blanuri si bijuterii magnifice. Se invaluia in mov, mergea la izvoare calde si se rasfata cu tratamente de frumusete luxoase, bucurandu-se de cadourile rare pe care Iustinian i le aducea din tot imperiul. Daca functionarii uitau sa-i pupe picioarele sau cumva nu o tratau cu respectul cuvenit, riscau exilul. Era departe de impletitul de lana sau, ma rog, de spectacole.

Iustinian se sfatuia cu Teodora in toate problemele de stat si o considera egala lui. ( Aplauze pentru acest Iustinian, un iubi destept ). In timpul domniei lor au castigat o multime de razboaie prin care au recucerit zone indepartate de la vandali, ostrogoti si alti goti sportivi si huligani pe skateboard. Au rescris codul legal roman, iar unele dintre schimbari se mai regasesc si azi in codurile civile.

Insa chiar daca lucrurile mergeau bine in imperiu, acasa erau probleme.Ca sa-si finanteze ispravile imperiale, Iustadora, asa cum ne vom referi de acum incolo la Iustinaian si Teodora impreuna, au crescut taxele pentru bogati. Si daca bogatilor le dispalce ceva, aia e sa imparta cu altii.

In acel moment din istorie, Constantinopol era impartit intre doua benzi rivale: Albastrii ( aristocratii care credeau ca Isus avea o natura umana SI o natura divina) si verzii ( una partid al muncitorilor, care considera ca Isus avea o singura natura). Cele doua grupuri  isi aveau originea in doua echipe rivlae la cursele cu trasuri, dar, prin anii 500, se certau mai mult despre Isus.( Cineva chiar trebuia sa-l intrebe pe Isus despre natura lui, ne-ar fi scutit de probleme.)

Teodora se pozitiona ferm in echipa Albastra, fiindca ei ii ajutasera familia in trecut. Dar Albastrii nu erau deloc multumiti de cresterea impozitelor, iar Verzii nu erau multumiti de albastrimea generala a Iustadorei , asa ca toti au decis sa se revolte. Dincolo de a pune totul pe jar, multimea furioasa pretindea ca un anume fraier pe nume Hypathius trebuia sa fie imparat, iar Iustinian, in loc de a fi imparat, trebuia sa fie mort."