Confesiunile unei calugarite budiste

„Lotusul se naste in noroi, dar floarea sa ramane intotdeauna alba si curata. Asta e cea mai mare provocare pentru noi: sa traim in inima unei probleme, dar sa nu fim subminati de ea. Fericirea e pretutindeni, accesibila pentru toti cei care vor s-o vada. Secretul fericirii este sa pretuiesti. Sa stii cum sa fii multumit cu ceea ce ai. Budistilor nu le este deloc frica de moarte: e in mod sigur singura certitudine din viata. Are, pe deasupra, o putere fara egal de a-i face pe oameni sa priveasca atent in inima lor si sa decida ce este esential si ce este superfluu. Think big, start small. Ador aceasta propozitie. Mi-o repet mie insami foarte des. De fiecare data cand ma lansez intr-un nou proiect. Nu m-am gandit niciodata ca mi-ar fi imposibil sa fac ceva. Nu e aroganta, ci pur si simplu incredere in viata. In forta ei. Putem schimba cursul intamplarilor. Fiecare, la nivelul sau, poate face lumea mai buna. Lumea are nevoie de sfinti. Dar are nevoie si de oameni obisnuiti, simple fiinte umane care pot sa inteleaga durerea celorlalti. Practica budista ne invata sa ne privim dusmanul ca pe un invatator, sa profitam de cel care ne provoaca pentru a ne combate propria negativitate. Ca un magnet atras in directii opuse, m-am construit in jurul iubirii si urii, violentei si dragostei neconditionate, limitarii si infinitului. Am fost atrasa intai intr-o parte, apoi in cealalta, pana cand receptorii mei interni au incetat sa intre in panica si sa-mi trimita mesaje contradictorii, pana cand mi-am gasit stabilitatea.“ (ANI CHÖYING DROLMA)