Ramas bun casei parintesti - Ileana Vulpescu

Referindu-se la literatura feminină, Eugen Lovinescu spunea:"Literatura nu e, în genere, o vocaţie feminină ci bărbătească". Deşi frustrant, tind să fiu de acord cu afirmaţia celebrului critic, ceea ce nu mă împiedică să fiu ataşată literaturii feminine române. De la Marta Bibescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette Yvone Sthal, Cella Serghi până la Ileana Vulpescu, literatura română feminină m-a fermecat, m-a încântat.

În volumul ales de mine, scriitura Ilenei Vulpescu, poate conformistă, clasică, facilă este nostalgică, prilej de reverie, evocând un Bucureşti vechi, uitat.

În Bucureştiul de azi, aglomerat, năucitor, aglomerat, infernal, poate prinde bine să ne întoarcem în timp, în acelaşi spaţiu, pe la jumătatea secolului XIX. Romanul Rămas bun casei părinteşti reface istoria unei case, a unei familii, a unei generaţii. Instantanee de la 1800"Un ibric, un scrin, un portret, o bijuterie de familie, un sipet, o oglindă. Simple obiecte care pot reface o epocă şi mai mult decât atât un lung şir de trăiri, de drame, de speranţe.