Tratat de filozofia emotiei

Prefata de Stefan Afloroaei

„Nu luati in serios titlul cartii lui Horia Patrascu. Ea nu este un «tratat», daca asociem acest cuvant cu fastul conceptului si cu solitudinea abstractiei. Si nu este «filozofie», daca asociem filozofia cu jargonul si cu impolitetea unui discurs ininteligibil. Prin paginile acestei carti, cazute in peisajul nostru cultural ca un cadou neasteptat, filozofia isi pune din nou hainele de sarbatoare, redevine «stiinta voioasa» a vietii, ca in vremurile lui Montaigne sau Nietzsche.

Ce incantare sa descoperi intr-un discurs precis si rafinat totodata asociatii de idei care deschid perspective neasteptate asupra marilor teme ale existentei umane! Se mai puteau oare spune lucruri atat de noi despre iubire, libertate sau moarte? Stiti o alta carte care ar putea castiga premiul pentru cel mai frumos Cuprins? Ascultati: Soapta ca spatiu erotic; Iubirea si invidia de corp; Poarta de intrare a mortii in lume: atasamentul. Sau: Darul lacrimilor si fericita intristare; Pesimism politienesc versus optimism erotic; Melancolia colectiva; Adevarul care rade...

Am pre-gustat, citind doar titlurile eseurilor; am devenit hulpav, citind eseurile. Ce incantare sa faci filozofie – fara filozofie! Doar asa, convertit la transparenta ideilor, poate un ganditor sa-i puna si pe altii pe ganduri, poate sa-i invite sa imite, in oglinda, actul unei gandiri «de dinaintea filozofiei».“ —GABRIEL LIICEANU

„Paginile cartii de fata ne fac atenti atat la unele situatii neobisnuite, nu arareori stranii, in care omul se recunoaste pe sine, cat si la lumea cu adevarat inepuizabila a afectivitatii. Horia Vicentiu Patrascu ne intampina din nou cu o lucrare ce lasa in urma canoanele obisnuite ale gandirii «pozitive». Titlul cartii ar putea totusi sa ne surprinda. In definitiv, ce ar oferi nou intelegerii noastre, astazi, o perspectiva filozofica asupra unor sentimente si emotii? In ce fel poate fi regasita, din aceasta perspectiva mai libera, lumea lor coplesitor de variata si dinamica?… Tocmai in acest continuu efort, de a recunoaste lumea mereu noua si plina de contraste a spiritului, mai ales cand sunt in joc trairi omenesti neobisnuit de intense, as vedea o deschidere cu totul aparte a cartii de fata.“ —  STEFAN AFLOROAEI