Foame de cer

„Poezia din acest volum nu poate fi integrată în niciun curent literar. Și acest demers nici nu este necesar, fiindcă autorul ei, bun cunoscător al literaturii române și universale, se lasă sedus de teme, motive și idei deja cunoscute, rămânând original în tot ceea ce scrie. Dacă în versurile din Înviere se pot descoperi ecouri ale Psalmilor arghezieni, în Eu-răsărit se găsește dorința de a reface perechea ancestrală, ca la Nichita Stănescu, iar în Umbră intuim vocea lui Marin Sorescu („Mai are cineva umbră?/ Mai există umbră de speranță pe lumea asta?”). Sigur că se pot observa și alte ecouri, sugestii și motive literare (fortuna labilis, lumea ca teatru etc.), dar acestea nu scad din valoarea textelor în discuție, ci evidențiază, o dată în plus, ideea că autorul este filolog.”

prof. dr. Raluca-Miruna Bostan