Bridgerton. Oferta unui gentleman. Povestea lui Benedict

Sophie Beckett nu a visat niciodata ca va putea sa se strecoare la faimosul bal mascat organizat de Lady Bridgerton – sau ca „Fat-Frumos“ va fi acolo, asteptand-o pe ea!

Desi fiica de conte, Sophie nu a fost niciodata recunoscuta, asa ca, dupa moartea contelui, odioasa ei mama vitrega a transformat-o in servitoare personala, rol in care a chinuit-o ani la rand. Insa acum, cand a reusit, ca o adevarata Cenusareasa, sa participe la bal, Sophie se simte ca o adevarata printesa dansand in bratele puternice ale chipesului Benedict Bridgerton. Insa, vai!, basmul trebuie sa ia sfarsit atunci cand orologiul bate miezul noptii, iar ea trebuie sa se intoarca la viata plina de vicisitudini pe care o traieste.

Inca din acea noapte magica, viziunea radioasa in rochie argintie l-a facut pe Benedict orb la farmecele oricarei tinere care incearca sa-i atraga atentia – cu exceptia stranie a unei servitoare, a carei frumusete i se pare ciudat de familiara, pe care o salveaza dintr-o situatie teribil de neplacuta. Desi si-a jurat cu ani in urma sa o gaseasca pe atragatoarea necunoscuta care i-a furat inima la bal, Benedict descopera ca, pentru prima data, o doreste cu disperare pe aceasta tanara servitoare. Dar daca ii va oferi inima, oare Benedict isi va sacrifica astfel singura sansa la o iubire ca-n povesti?

„Julia Quinn are reputatia crearii de dialoguri spirituale si de personaje incantatoare, si nu se dezminte nici in acest roman absolut adorabil.“ Lois Faye Dyer

Seria Bridgerton contine cartile:

1. Bridgerton. Eu si ducele

2. Bridgerton. Vicontele care ma iubea. Povestea lui Anthony

3. Bridgerton. Oferta unui gentleman. Povestea lui Benedict

4. Bridgerton. Indragostita de domnul Bridgerton. Povestea lui Colin

Fragment din carte:

"Cu timpul, Sophie afla mai multe despre pozitia ei precara din casa. Servitorii stiau mereu totul si, in cele din urma, Sophie afla totul.

Contesa, pe care o chema Araminta, insistase chiar in prima zi ca Sophie sa fie data afara din casa. Contele refuzase. Ii spusese calm Aramintei ca nu trebuie sa o iubeasca pe Sophie. Nici macar nu trebuie sa o placa. Dar trebuia sa o suporte. Isi asumase raspunderea fata de fata de sapte ani si nu avea de gand sa se opreasca acum.

Rosamund si Posy o imitara pe Araminta si o tratasera pe Sophie cu ostilitate si cu dispret, desi era limpede ca Posy nu avea un suflet crus si rautacios ca Rosamund. Lui Rosamund ii placea la nebunie sa o ciupeasca si sa-i rasuceasca pielea de pe dosul palmei cand domnisoara Timmons nu se uita. Sophie nu spunea niciodata nimic; se indoia ca domnisoara Timmons ar fi avut curajul sa o mustre pe Rosamund ( care cu siguranta ca ar fi dat fuga la Araminta si i-ar fi indrugat o poveste mincinoasa), iar, in caz ca observase cineva ca Sophie era mereu plina de vanatai pe maini , nu-i spusese nimeni nimic.

Posy se purta din cand in cand binevoitor cu ea, desi de cele mai multe ori doar ofta si-i zicea:

 -  Mami a spus sa nu fiu draguta cu tine.

Cat depre conte, acesta nu intervenea niciodata.

Viata lui Sophie continua asa timp de patru ani, pana cand contele ii surprinse pe toti ducandu-si mana la piept in timp ce bea ceaiul inn gradina de trandafiri, icnind suierat si cazand cu fata pe dalele de piatra.

Nu isi mai reveni.

Toti fura de-a dreptul socati. Contele avea doar 40 de ani. Cine ar fi stiut ca inima avea sa-i cedeze la o varsta atat de tanara? Nimeni nu fu mai uluit ca Araminta , care incercase cu disperare inca din noaptea nuntii sa conceapa mostenitorul indispensabil.

- S-ar putea sa fi ramas grea! le spuse ea degraba avocatilor contelui. Nu puteti ceda titlul nu stiu carui var indepartat. S-ar putea sa fi ramas grea.

Dar nu ramasese grea si, la citirea testamentului contelui, care avu loc o luna mai tarziu ( avocatii voisera sa ii acorde contesei suficient timp ca sa afle daca era intr-adevar insarcinata sau nu), Araminta fu nevoita sa sada langa noul conte , un tanar cam dezmatat care era de cele mai multe ori beat.

Majoritatea dorintelor fura cele obisnuite. Le lasa mosteniri servitorilor credinciosi. Le lasa bani lui Rosamund , lui Posy si chiar si lui Sophie, sigurandu-se ca toate cele trei fete aveau sa aiba zestre considerabile.

Si apoi avocatul ajunsese la numele Aramintei.

Sotiei mele, Araminta Gunningworth, contesa de Penwood ii las un venit anual de 2000 de lire...

- Atat? striga Araminta.

... daca incuviinteaza sa ii ofere adapost si sa ii poarte de grija pupilei mele, domnisoara Sophia Maria Beckett, pana cand aceasta va implini 2 de ani, caz in care venitul ei anual se va tripla la 6000 de lire.

- N-o vreau, spoti Araminta.

-  Nu trebuie sa o luati, ii aminti avocatul. Puteti...

- Sa traiesc cu doar 2000 pe an? se rasti ea. Nu prea cred.

Avocatul , care traia cu mult mai putin pe an, nu spuse nimic.

Noul conte, care bause intruna in timpul intalnirii, doar ridica din umeri.

Araminta se ridica.

-  Ce ati decis? intreba avocatul?"