Valsul de adio

Cand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, MILAN KUNDERA era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, ,,Gluma'' si nuvelele adunate in volumul ,,Iubiri caraghioase'' fusesera tiparite in ultimul an in peste 150.000 de exemplare. Atata ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Si cum sa fi acceptat un regim impietrit in stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase – si ilustrase in cartile sale – ca tocmai stalinismul l-a invatat virtutea izbavitoare a rasului? Iata de ce urmatorul roman, ,,Viata e in alta parte'', i-a aparut in 1973 in Franta, iar doi ani mai tarziu autorul insusi se stabilea aici, devenind in scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus mai apoi in toate limbile importante ale lumii.

,,Primul roman al lui Milan Kundera publicat dupa stabilirea in Franta, in 1975, este o scriere la fel de 'muzicala' pe cat o indica titlul si pe cat cititorul, familiarizat deja cu lucrarile marelui scriitor de origine ceha, se asteapta sa fie. Personajul principal spune 'adio' atat tarii sale, careia ii sunt consacrate, de fapt, toate gandurile lui, cat si iluziilor sale politice din tinerete. Si, in ciuda gratiei si muzicalitatii sale, din romanul lui Kundera emana intreaga amaraciune, tristete si luciditate a cuiva care stie ca 'la intervale rare istoria supune umanitatea la incercari» si ca «acelor incercari nimeni nu le rezista'. Una dintre aceste incercari este utopia distrugatoare care i-a bantuit tara. Iubiri frivole, ura, delatiune, vinovatie, raspundere, intrebari si raspunsuri pasionante privitoare la conditia umana si la «ismele» pe care din cand in cand, criminal, umanitatea le imbratiseaza se impletesc in aceasta carte, una dintre cele mai dense epic si ideatic ale celebrului romancier. Cititorul roman are prilejul sa intre intr-o lume in chip straniu cunoscuta, desi aproape uitata, pe care, lipsita de vehementa si incrancenare, ironia stralucitului romancier o transforma intr-una palpitanta, debordand de viata, idei si tandrete.'' — Alain Finkielkraut