Yasmen și Josiah Wade s-au cunoscut în facultate, iar după ce s-au căsătorit au deschis un restaurant de succes în Atlanta și și-au întemeiat o familie. Totul părea perfect, ei doi păreau unul dintre cuplurile acelea care vor rezista până la adânci bătrâneți, numai că imprevizibilul își vâră uneori coada și stârnește haos. O tragedie schimbă totul, iar căsnicia lor aparent de neclintit se destramă. Un accident îi provoacă lui Yasmen un avort, iar ea se prăbușește într-o depresie brutală. Incapabili să facă față durerii împreună, cei doi divorțează.
Au în continuare o afacere de administrat împreună, la fel și doi copii care au nevoie de ei, dar fiecare încearcă să-și continue viața pe cont propriu. Terapia o ajută pe Yasmen să-și revină și să încerce să trăiască din nou cu adevărat. Și ea, și Josiah sunt de acord că viața merge înainte și chiar încearcă să găsească alți oameni de care să se apropie. Numai că și ei doi sunt nevoiți să continue să se întâlnească, iar inevitabilul se produce într-o bună zi și un sărut neașteptat reaprinde o scânteie.
De aici, un întreg iureș de sentimente pe care Yasmen le credea îngropate își croiește drum spre suprafață. Plus o întrebare greu de evitat: dacă divorțul lor a fost o greșeală?
O poveste complexă, în care se împletesc sentimente contradictorii și tocmai de aceea veridice. Nu este o poveste de dragoste obișnuită, nici liniară. Fericirea alternează cu tristețea și tragedia, iar personajele sunt pe măsură, ne lasă să le vedem atât atunci când sunt puternice, cât și atunci când sunt slabe. Îndeosebi Yasmen este o imagine realistă a unei femei care nu se ferește să-și arate vulnerabilitatea și nici nu se preface că totul este mereu roz. Prin intermediul ei, autoarea transmite un mesaj puternic: nu este nimic în neregulă dacă uneori nu ne simțim bine, dacă lăsăm să se vadă emoțiile; dimpotrivă, asta ne ajută să ne vindecăm și să mergem mai departe. Întregul roman este o călătorie emoțională din care putem învăța foarte multe lecții utile.
Totuși, tristețea este echilibrată de puterea celor doi de a se regăsi. În ciuda greutăților, încă se simt capabili să simtă bucurie, încă mai au puterea să descopere sentimente bune. Regăsirea nu se întâmplă brusc, desigur, este nevoie de pași mici, de trăiri asumate una câte una, dar nimic nu este imposibil atunci când există o conexiune... Uneori, a doua șansă există. La fel cum uneori e bine să-i permiți acestei a doua șanse să vină spre tine.
Citind Înainte să renunț, veți vedea cum un cuplu aparent distrus va găsi drumul înapoi spre împlinire. O poveste de familie superbă, chiar dacă dură pe alocuri. La urma urmei, așa este viața, se întâmplă să dea cu tine de pământ, după care te ridică și te ajută să te repui pe picioare. Desigur, trebuie să vrei și tu. La fel cum trebuie să fii dispus să schimbi anumite lucruri. Josiah, de exemplu, care la început refuză să-și exteriorizeze anumite sentimente, acceptă în cele din urmă terapia și astfel începe să înțeleagă ce simte și de ce simte într-un anumit fel. Iar asta îi ajută pe amândoi să-și regăsească drumul comun. Pentru că uneori dragostea nu este suficientă. Nu atunci când nu știi cum s-o exprimi sau s-o manifești în cel mai potrivit fel. Comunicarea este un ingredient cheie într-o relație...
Una peste alta, este o poveste densă, plină de învățăminte.
