Micul Print, de Antoine de Saint-Exupery: o carte fara varsta ce dezvaluie lucrurile care ofera sens vietii

Micul Print este mai mult decat o poveste pentru copii, este o poveste a sufletului, pe care merita sa o descoperi indiferent de coltul de lume in care te afli atunci cand o citesti, de varsta sau sex. Este o carte fara varsta, ale carei sensuri infinite ajungi sa le descoperi la fiecare citire.

Odata deschise paginile acestei carti, vei porni intr-o calatorie prin labirintul complex al vietii. Romanul Micul Print - Antoine de Saint-Exupery este un fenomen mondial editorial, o poveste impartasita de la o generatie la alta de mai bine de 80 de ani, fiind una dintre cele mai traduse carti din toate timpurile.

Povestea Micului Print se citeste cu mintea, dar se intelege cu sufletul, dupa cum autorul insusi spune: „Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.” Antoine de Saint-Exupery marturiseste prin vocea personajelor sale: „Mie nu-mi place sa-mi citeasca nimeni cartea in chip usuratic”.

Limbajul simplu si comun face din acest roman o poveste fascinanta, scrisa din perspectiva copilului, tocmai pentru a reaminti adultilor care este sensul vietii si lucrurile care conteaza cu adevarat la cei din jurul nostru:

„Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci cand le vorbesti de un nou prieten, ei nu te intreaba niciodata esentialul. Nu iti spun niciodata: «Cum e sunetul vocii sale? Care sunt jocurile lui preferate? Face colectie de fluturi?» Ei te intreaba: «Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme are? Cat castiga tatal lui?» Abia atunci li se pare ca-l cunosc. Daca le spui oamenilor mari: „Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis...” ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: „Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci”. „Ce frumoasa e!” vor exclama atunci.

Tot asa, daca le spui: „Drept marturie ca Micul Print a existat intradevar sta si faptul ca era o fiinta incantatoare, ca radea si ca-si dorea o oaie. Cand cineva isi doreste o oaie, e o marturie ca exista”, ei vor ridica din umeri si vor socoti ca nu esti decat un copil! Dar daca le spui: „Planeta de pe care venea Micul Print e asteroidul B612”, atunci va vor crede si va vor lasa in pace cu intrebarile lor. Asa sunt ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari. Fireste insa ca noua, celor care stiu ce-n-seamna viata, putin ne pasa de cifre!”

Povestea romanului surprinde relatia de prietenie dintre Micul Print si un aviator al carui avion s-a prabusit in desertul Sahara. O poveste dedicata celui mai bun prieten al autorului si nevoii de a nu-l da uitarii:

„Sunt sase ani de cand prietenul meu, luandu-si oaia, a plecat. Daca incerc sa-l zugravesc aici, e pentru ca nu vreau sa-l uit. E un lucru trist sa uiti un prieten. Nu toata lumea a avut un prieten. Si pot si eu sa ajung ca unul dintre acei oameni mari pe care nu-i mai intereseaza decat cifrele”, marturiseste Antoine de Saint-Exupery prin vocea aviatorului care spune povestea Micului Print.

In ciuda faptului ca romanul Micul Print, de Antoine de Saint-Exupery, a fost scris acum mai bine de 80 de ani, povestea lui se dovedeste a fi la fel de actuala si astazi. In paginile romanului, vei gasi tratate teme precum superficialitatea si eterna lupta cu timpul care ne este mereu putin sau lipsa disponibilitatii de a oferi atentie suficienta unei persoane pentru a o cunoaste: „Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!”

Intrebarile simple, specifice copiilor, au raspunsuri pline de talc si substanta, care „imbraca” mii de sensuri, pe care fiecare cititor le poate descoperi adaptat istoricului emotional personal.

„- Unde sunt oamenii? vorbi in cele din urma Micul Print. Te simti cam singur in pustiu...

- Singur te simti si printre oameni, zise sarpele”, este unul dintre dialogurile care, cu siguranta, vor avea ecou in sufletul fiecarui cititor.

Te intrebi cat cantareste valoarea judecatii de sine? Raspunsul pe care-l cautai este chiar in paginile acestui volum care-ti dezvaluie secretul intelepciunii: „A te judeca pe tine insuti e mult mai greu decat a-l judeca pe altul. Daca ajungi sa te judeci cum trebuie, inseamna ca esti cu-adevarat un intelept.”

Antoine de Saint-Exupery, despre povestea Micului Print

Autorul insusi marturiseste cititorului faptul ca, desi este o poveste pentru copii, romanul Micul Print poate fi inteles mult mai bine de adulti. Antoine de Saint-Exupery dedica povestea Micului Print celui mai bun prieten al sau si isi motiveaza alegerea astfel:

„Lui Léon Werth

Le cer iertare copiilor ca am dedicat aceasta carte unui om mare. Am o scuza serioasa: acest om mare este cel mai bun prieten pe care-l am pe lume. Mai am o scuza: acest om mare intelege tot, chiar si cartile pentru copii. Am si o a treia scuza: acest om mare locuieste in Franta unde ii este foame si frig. Are mare nevoie de alinare. Daca toate aceste scuze nu sunt de ajuns, sunt dispus sa dedic aceasta carte copilului care a fost odinioara acest om mare. Toti oamenii mari au fost mai intai copii. (Insa putini dintre ei isi mai amintesc.) Prin urmare, imi corectez dedicatia:

LUI LEON WERTH pe vremea cand era baietel”.