Draga mea Missy. Corespondenta ducesei de Saxa-Coburg-Gotha cu fiica sa, Maria, principesa Romaniei (1893–1900)

Ca tanara mireasa a mostenitorului tronului Romaniei, Missy a fost nevoita sa se desparta la doar saptesprezece ani de familia si de caminul ei. Principesa mostenitoare va fi coplesita in primii ani, in noua ei patrie, Romania, de dorul de mama, de familie, dar si de indragitul Rosenau, resedinta ducala din Coburg. 

Corespondenta cu mama ei a fost principalul mijloc prin care si-a putut alina aceasta durere a despartirii, pana ce, odata cu trecerea anilor, avea sa devina principesa, apoi regina, care a contribuit la ridicarea Romaniei.

Principesa Maria de Edinburgh avea sa mosteneasca aceasta distinsa arta a corespondentei de la mama sa, ducesa de Saxa-Coburg-Gotha, si, deopotriva, de la bunica pe linie paterna, Regina Victoria a Angliei, faimoasa pentru voluminoasele tomuri de corespondenta cu familia, politicieni etc.

Corespondenta dintre mama si fiica este depozitata la Arhivele Nationale ale Romaniei si vede astazi lumina tiparului pentru prima data in Romania. Contine epistole sugestive, pline de impresii personale, care surprind viata cotidiana, evenimente sociale, precum si dramele sau transformarile care au loc la casele regale europene in ultima parte a epocii victoriene.

Cele doua corespondente sunt doi martori regali care observa viata prin lentila privata, facilitand conectarea la istoria europeana.

Tanara principesa de coroana a Romaniei, alintata Missy, foloseste in corespondenta un stil viu si fluid, in acord cu tineretea sa, in vreme ce mama sa, avand o extraordinara experienta de viata, are un stil asezat, matur, plin de griji si de sfaturi.

Corespondenta surprinde in detaliu si relatia lui Missy cu noua familie din Romania, unde se revolta adesea impotriva rigiditatii obositoare de la Curte, a comportamentului virtuos si a preceptelor impuse de regele Carol I si regina Elisabeta, recunoscand cu sinceritate ca tanjea adesea „dupa o gura de aer proaspat, unde nu totul e politica sau poezie!”