Extrem de tare si incredibil de aproape

Mă numesc Oskar şi sunt inventator, astrofizician şi fan Beatles. Am nouă ani.

Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriaşul bunicii e mut şi are palmele tatuate cu DA şi NU. În camera lui tati am găsit o cheie pe care am de gând s-o încerc în toate încuietorile din New York. Stiai că acum sunt mai mulţi oameni vii pe Pământ decât au fost vreodată? Adică, dacă ar vrea cu toţii să-l joace pe Hamlet în acelaşi timp, n-ar putea, pentru că n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gând să ţi-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine că m-ai întâlnit!

Oskar Schell este inventator, francofil, explorator, pacifist, astrofizician amator, bijutier, admirator al lui Stephen Hawking şi fan Beatles. Are nouă ani. Şi o misiune secretă: să străbată New Yorkul în căutarea încuietorii la care se potriveşte o cheie misterioasă, găsită printre lucrurile tatălui său, victimă a atentatului de la 11 septembrie. Din specia inocenţilor inspiraţi care s-au mai făcut „auziţi“ în literatură de la William Faulkner la Kurt Vonnegut, Oskar filtrează lumea prin lentilele lui de copil supradotat, poate autist, poate doar dureros de precoce. Are o voce uneori exasperantă, alteori nemaipomenit de duioasă, de cele mai multe ori hipnotică – şi un umor involuntar de zile mari. Ceilalţi doi povestitori, la fel de enigmatici, sunt protagoniştii unei iubiri mutilate, puse sub semnul unei alte tragedii a lumii moderne, şi astfel ia naştere ruta narativă World Trade Center – Dresda – Hiroshima, ca o punere în abis a durerii mai multor generaţii.

Cu toate că Jonathan Safran Foer taie în carnea istoriei recente, nici un rând din roman nu reverberează apocaliptic, dulceag sau tendenţios. La catharsisul emoţional pe care îl provoacă această carte contribuie şi componenta ei vizuală, un alt fel de text, crescut din carnea celui present în litere, un alt fel de poveste.