Napoleon al III-lea si Romania. Influenta francmasonilor

Secolul al XIX-lea a fost cel al afirmării României pe plan european, când Țara Românească și Moldova s-au unit, iar independența a fost obținută în urma războiului din perioada 1877–1878. Totuși, care au fost premisele acestor realizări?

După 1840, generații de intelectuali români au plecat să studieze la Paris, unde au intrat în contact cu marile personalități politice ale vremii, dar și cu noile curente care au măturat Europa de la căderea lui Napoleon până la valul revoluționar al Primăverii popoarelor din 1848. Totodată, tinerii din cele două Principate au pătruns și în mediile masonice, fiind influențați de această puternică mișcare a vremii.

Peste toate acestea, hotărârea și simpatia împăratului Napoleon al III-lea față de cauza românilor de ambele părți ale Milcovului a contribuit la realizarea marilor deziderate: unirea sub același stindard, crearea și modernizarea României.

Din această carte-eveniment aflăm cum s-a realizat Unirea Principatelor, precum și modul în care intelectualii români și francezi, membri ai lojilor masonice, au influențat dezvoltarea ulterioară a țării.

„A cunoaște România înseamnă a descoperi că unirea celor două Principate Dunărene, Țara Românească și Moldova, a avut loc, cu mare dificultate, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, printr-un proces în care Franța a fost profund implicată.” GUY BARAT, președintele asociației Saint-Leu Terre d’Empire

„Prin explorarea meticuloasă a subiectului nostru, se poate vedea că lucrarea intitulată Napoleon al III-lea și România constituie un aport esențial ce lansează o lumină revelatoare asupra unei perioade de importanță crucială din istoria României. Această analiză minuțioasă explorează, de asemenea, implicarea membrilor francmasoneriei în procesul de consolidare a statului național român modern.” CRISTIAN MOȘNEANU, membru corespondent al Comisiei de Istorie a Marii Loji Naționale din România