Recenzie Fata cu toate darurile – M.R. Carey

Fata cu toate darurile – M.R. Carey

Descriere:

Plin de emotie si captivant de la prima pagina pana la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe care il veti citi anul acesta.

Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“.

In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc.

Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.

Recenzie:

Încă de când am descoperit genul distopic mi-a plăcut să mă delectez cu un roman din această categorie, din care fac parte și unele dintre titlurile mele preferate. Pot spune, deci, că distopiile îmi sunt familiare și cam știu la ce să mă aștept de la cărțile acestea. Ce nu mai citisem niciodată înainte de Fata cu toate darurile a fost un roman cu zombi. Nu m-au atras niciodată la fel cum o atrag pe cea mai bună prietenă a mea, dar de data aceasta curiozitatea și laudele pe care le-am tot auzit la adresa acestei cărți m-au determinat să îi acord o șansă.

Ei bine... mi-a plăcut! Chiar dacă nu mă așteptam, am devorat cartea în doar trei zile și mi-a fost greu să încep o alta după ce am ajuns la final. Fata cu toate darurile a fost o gură de aer proaspăt pentru mine, dar în același timp și o vizită la anii copilăriei și la romanele pe care obișnuiam să le citesc obsesiv. Deși începutul a fost un pic lent, după ce m-am obișnuit cu atmosfera romanului mi-a fost greu să îl las din mână.

Mi-a plăcut la nebunie ideea cărții, dar și felul în care aceasta este exploatată. De o complexitate aparte, povestea este originală și are destul de multe detalii încât să fie ușor de înțeles, fără a fi obositoare, chiar dacă știința joacă un rol foarte important. Ideea unui viitor postapocaliptic plin de zombi care așteaptă la colț de stradă să te mănânce m-a înfricoșat în cel mai fascinant mod. Deși uneori eram ușor tulburată de detaliile foarte grafice a scenelor în care zombii își făceau apariția, nu mă puteam opri din citit și voiam mereu mai mult.

La fel de mult mi-a plăcut și faptul că umanitatea și realismul își fac loc printre toate ideile acestea fantastice. Melanie este un personaj incredibil, care dă romanului o notă reală, dar și optimistă. Chiar dacă și ea este un zombi, este absolut imposibil să nu o îndrăgești datorită loialității ei, a inteligenței și a dorinței de a salva un grup de oameni față de care, până la urmă, nu are nici o obligație. Mi-a plăcut și vocea ei, aceasta fiind distinsă, originală și specifică unui copil cu abilități nemaiîntâlnite.

Relația dintre Melanie și profesoara acesteia aduce o frumusețe aparte în scenariul înfricoșător în care este pusă lumea noastră. M-a înduioșat felul în care și-au purtat de grijă una celeilalte, iar relația lor a accentuat faptul că dragostea face într-adevăr minuni și aduce numai lucruri bune, chiar și în locurile în care speranța a murit de mult timp.

Intriga cărții este captivantă și foarte complicată, iar dinamica are un ritm numai potrivit să te țină cu nasul între pagini până la sfârșit. Pe măsură ce citești, suspansul se acumulează, până când explodează, practic, la final. Chiar dacă felul în care povestea lui Melanie și a profesoarei Justineau se termină mi-a fost destul de neclar, ultimele capitole sunt incredibil de antrenante și te fac să citești cu o viteză incredibilă, în așteptarea deznodământului.

Personajele mi-au plăcut mult, tocmai pentru că sunt foarte reale și foarte umane. Profesoara Justineau este un personaj pe care mi-l voi aminti mereu, pentru că m-am atașat cel mai mult de ea. Aceasta a dat dovadă de o umanitate incredibilă și de o profunzime ce nu poate proveni decât dintr-o traumă adâncă din trecut. Am apreciat faptul că autorul s-a concentrat pe poveștile din trecut ale personajelor, astfel făcându-i să pară și mai reali.

M.R. Carey este un autor cu un talent incredibil în a crea lumi fantastice și în a pune în execuție idei care aparent par a fi inabordabile. M-a impresionat cu modul lui de a împleti umanitatea cu brutalul, frumosul cu urâtul și lumina cu întunericul. Chiar dacă scenariul este cât se poate de fantezist, cartea debordează de realism și umanitate, transmițând multe mesaje despre oameni și despre felul lor de a se comporta în fața diferitului.

În concluzie, ”Fata cu toate darurile” este un roman care cu siguranță merită citit. Este captivant, bine scris și de o originalitate rară. Recomand cu mare căldură în special împătimiților genului distopic și iubitorilor de zombi. Cu siguranță vă veți îndrăgosti de cartea lui Carey!

 

Notă: 4.5 stele din 5


Articol publicat de Bianca M. Călin