Cand am auzit prima data de aceasta carte, nu i-am dat mare atentie. Ma plimbam prin libraria mea preferata si am vazut-o pe raftul unde deobicei se afiseaza cartile bestseller. M-am uitat la coperta si am zis ca deocamdata nu am timp de asa ceva. Eram mult mai ocupata cu Haruki Murakami si restul autorilor mei preferati. Asta se intampla prin Martie.
Dupa cateva zile, intr-un rar moment de plictiseala, am deschis calculatorul si mi-am adus aminte de cartea cu un titlu ce imi aducea aminte de “Fata disparuta”. “Fata din tren” am cautat pe Google si am citit aproape toate recenziile pe care le-am putut gasi. Si toate spuneau acelasi lucru. Ca trebuie sa citesc cartea asta.
Sincera sa fiu, nu citesc thriller prea des, insa unele dintre cartile mele preferate fac parte din genul asta. Carti ca si “Fata disparuta” si “Inainte sa adorm”. Insa in momentul in care citesc un thriller, le prefer pe cele psihologice, cum e “Fata din tren”. Romanul acesta este exact ce vreau eu de la un thriller si pot spune ca se afla acum printre cartile mele de suflet.
Sentimentele mele pentru carte
Cred ca deja v-ati dat seama ca mi-a placut mult aceasta carte, chiar daca nu ma asteptam. Niciodata nu ma astept ca un thriller sa imi placa atat de mult, insa “Fata din tren” mi-a intrat sub piele inca de la primele capitole. Si acolo a ramas, sub pielea mea, in inima mea si in mintea mea. A trecut aproape o saptamana de la vremea cand am terminat-o si inca ma trezesc gandindu-ma la ea si la tot ce s-a intamplat in carte. Va puteti imagina, deci, cat de tare mi-a placut.
“The girl on the train” este genul de carte care te bantuie si nu iti da pace. Din momentul in care o incepi stii ca nu o vei putea lasa pana nu o vei termina si nici ea pe tine nu te va lasa pana la ultima pagina si mult timp dupa. La inceput, am incercat sa o citesc mai lent, sa ma bucur de fiecare cuvant si sa traiesc experienta aceasta la maxim. Am vrut sa simt fiecare cuvant pe piele. Asa ca nu citeam foarte repede si nici foarte mult. Mi-am dat seama inca de la inceput ca merita sa aceasta lectura merita. Insa la un momentdat, nu m-am mai putut abtine. Am insfacat cartea si nu am lasat-o din mana pana cand nu am citit ultimul cuvant.
Acest roman este, cu siguranta, un thriller psihologic. Pur si simplu se joaca cu mintea ta pana cand ajungi sa te intrebi ce este real si ce nu este. Nu poti fi niciodata sigur de nimic si de nimeni si cred ca asta este unul dintre cele mai bune lucruri legate de acest roman. M-a tinut in suspans de la inceput si pe parcursul lecturii am simtit ca nu pot sa respir, atat de implicata in poveste am fost.
Povestea/intriga
Povestea este destul de trista si intunecata. Rachel, personajul principal, are o problema cu alcoolul, iar asta i-a distrus casnicia si cariera. Tom, fostul ei sot, traieste acum in casa lor cu noua lui sotie, Anna, iar impreuna au si un copil pe care Rachel nu I l-a putut oferi. Acum, Rachel este mancata de vina si de tristete, iar alcoolul este felul ei de a uita tot. In fiecare dimineata, Rachel merge cu acelasi tren spre Londra. Stie exact cand trenul va opru la acelasi semnal defect, de unde isi poate zari fosta casa. Dar pentru ca nu suporta sa se uite la ea, Rachel a facut o fixatie pentru casa de la numarul cincisprezece. Acolo locuieste un cuplu care in ochii lui Rachel este cuplul perfect. Pe femeie ea a botezat-o “Jess”, iar pe barbat “Jason”. Insa cand Jess dispare fara urma, Rachel afla ca numele ei este de fapt Megan, iar al lui Scott. Disparitia lui Megan ii ofera o sansa lui Rachel de a se implica in vietile lor.
Intriga este foarte bine scrisa si foarte solida. Aceasta evolueaza de la o pagina la alta, facand ca si suspansul sa creasca din ce in ce mai mult. Povestea captiveaza cititorul prin claritatea ei si, totodata, prin nesiguranta pe care o simti in timp ce citesti. Niciodata nu poti fi sigur de nimeni si de nimic, lucru care este poate cel mai grozav la aceasta carte. Nici un personaj nu este de incredere, pentru ca fiecare are versiunea lui pentru ce s-a intamplat in acea Sambata, asa cum o numeste Rachel. Asta confera un sentiment de panica si de nesiguranta cititorului, dar totodata captiveaza si intriga.
Suspansul este la cote maxime dupa jumatatea cartii. Autoarea se joaca, pur si simplu, cu mintea ta si nu te lasa sa ghicesti cine este faptasul. Totusi, are grija sa iti lase indicii pe parcurs, indicii ce se gasesc printre randuri. Aproape de scena de final, in care totul se dezvaluie, am banuit ca acela va fi faptasul, iar logica mea a fost simpla. Toate personajele au fost banuite si aveau ceva suspect, in afara de acel personaj care a infaptuit crima, iar acesta nu este genul de carte in care criminalul sa fie cineva banuit de la inceput. Insa nu am fost sigura decat atunci cand am citit cu ochii mei faptul ca da, banuielile mele au fost adevarate.
Scene/actiune
Actiunea este destul de alerta incat sa nu te plictisesti si sa nu te oboseasca. Exista un moment pe la mijlocul cartii cand actiunea stagneaza si ai impresia ca nu se va mai intampla nimic, dar este scurt. Autoarea s-a asigurat ca cititiorii ei vor avea parte de multe schimbari de situatie surprinzatoare, asta facand din carte un roman psihologic extraordinar de palpitant si imprevizibil. Dezvaluirile sunt facute cu cap si exact la momentul potrivit, astfel incat sa iti captiveze atentia si sa te faca sa dai pagina din nou, chiar daca ti-ai promis ca te vei opri din lectura “dupa capitolul asta”.
Scenel sunt tipice unui roman din genul thriller. Nu va asteptati la scene de urmariri sau alte chestii de genul. Veti intalni multe amintiri din trecut si chiar si cateva scene mai romantice. Incercand sa afle adevarul despre ce s-a intamplat cu Megan, Rachel va trece prin cateva situatii la limita.
Personaje
Cartea aceasta nu se numara printre cartile care au zeci de personaje. “Fata din tren” are cateva personaje in jurul carora actiunea se invarte. Aceste personaje sunt foarte inteligent create si fiecare personaj are contributia lui la poveste. De asemenea, nu exista nici un personaj care sa nu aiba macar un secret intunecat, pe care incearca sa il protejeze cu orice pret.
Naratiunea se imparte intre cele trei personaje feminine din carte: Rachel – personajul principal - , Megan – femeia disparuta - si Anna – actuala sotie a lui Tom, fostul sot a lui Rachel. Fiecare dintre cele trei doamne ne ofera o perspectiva noua asupra a celor intamplate. Insa nu poti avea incredere in nici una. In Rachel din cauza problemei ei cu alcoolul, in Anna pentru ca nu este cea mai desteapta sau cea mai corecta persoana si pentru ca o uraste cu desavarsire pe Rachel, iar in Megan pentru ca ea e cea disparuta si nu poti avea incredere in acestia, chiar daca ei detin adevarul. In afara de asta, si ea are probleme ei mentale care nu ii dau pace.
Personajele create de Paula Hawkins nu sunt exact normale. Toti au ceva de ascuns, ceva ce ii face sa fie vinovati. Si toti au probleme de comportament. Insa Paula ofera cititorului franturi din trecuturile lor, asa incat sa intelegi de ce sunt in felul in care sunt.
Personajul cel mai bine scris este, cu siguranta, Rachel. Pe ea am ajuns sa o cunosc cel mai bine si cred ca asta a fost si intentia autoarei. Rachel are probleme cu alcoolul, dar si cu memoria. Este un personaj relativ slab, fara multa determinare sau vointa. Este, de asemenea, obsedata de fostul ei sot si felul in care acesta a parasit-o nu ii poate da pace.
Multa lume se plange de comportamentul lui Rachel. Da, poate fi usor enervanta, dar mie mi-a placut de ea. In plus, o inteleg. Cred ca are tot dreptul sa fie furioasa si ranita, avand in vedere felul in care Tom a inselat-o. E adevarat ca iesirile ei sunt de-a dreptul ridicole uneori, dar este singura si are nevoie de ajutor. Pe parcursul lecturii personajul ei s-a dezvoltat mult si mi-a ajuns la inima. Cred, de asemenea, ca suspansul se datoreaza ei. Fiind o sursa nedemna de incredere, nu poti sti niciodata daca ce spune ea este adevarat sau nu.
La inceputul cartii, Megan a fost personajul meu preferat. Mi s-a parut cea mai inocenta dintre toti. Insa, pana la urma s-a dovedit ca nici ea nu este inocenta si ca nu este deloc personajul care credeam ca este. Pana la sfarsit, parerea mea despre ea se schimba complet.
Anna este personajul care mi-a displacut profund. Mi s-a parut deplasat felul in care se purta cu Rachel, chiar daca Rachel era asa din cauza ei. Nu mi-a placut felul in care gandea si nici felul in care actiona. Ma enerva de fiecare data cand intra in scena.
La sfarsit aflam ce s-a ales de fiecare personaj, in afara de Scott, sotul lui Megan. Lucrul asta mi s-a parut un minus, pentru ca Scott este un personaj foarte important pentru carte si cred ca ar fi trebuit sa aiba si el o incheiere a lui.
Stilul autoarei
Romanul este foarte bine scris, iar stilul lui Paula este simplu, bine stabilit, specific cartilor thriller. Paula este o autoare cu multa imaginatie si talent, fapt care este clar din felul in care scrie. Ea stie sa jongleze cu vocile personajelor si cu perspectivele din care povesteste, dar si cu intervalele de timp.
Faptul ca povestea este narata de trei personaje m-a ajutat sa inteleg povestea mai bine, dar m-a si bagat in ceata. Chiar atunci cand imi formam o parerea despre ce s-a intamplat si despre cine e vinovat, venea un capitol povestit de altcineva care imi schimba complet parerea.
Asa cum am spus, autoare se pricepe in a scrie din perspectiva a mai multor personaje. Mai pe la mijlocul cartii, puteam deja distinge cine povesteste fara sa le citesc numele. Lucrul asta este grozav, pentru ca nu multi autori reusesc sa faca asta.
Romance
Multe dintre problemele din carte provin din povestile de dragoste. Chiar daca autoarea vorbeste des despre povestile de dragoste dintre personaje, nu am simtit ca se axeaza pe partea asta.
Substraturi/mesaje
“Fata din tren” vorbeste despre abuzul in familie, violenta si felul in care sunt judecate femeile. Cartea aceasta iti demonstreaza ca niciodata nu poti cunoaste un om cu adevarat si niciodata nu poti sa te increzi intr-un om. Oamenii au multe fete pe care nu le vom sti niciodata.
Sfarsitul
Sfaristul a fost pur si simplu genial. GE-NI-AL. A fost punctul forte al cartii si punctul culminant al intrigii. La final totul se da in vileag si se intampla cateva lucruri care m-au lasat cu gura cascata si cu inima in gat. Aspectul cel mai bun al finalului este ca nu esti sigura daca lucrurile se vor sfarsi cu bine decat citind ultima pagina.
Puncte minus
Va spun sincer ca nu pot gasi vreun punct slab la cartea aceasta. Poate doar faptul ca autoarea nu a mentionat ce s-a intamplat cu Scott. In rest, nimic.
Puncte forte
· Stilul autoarei
· Faptul ca povestea este narata din perspectiva a trei personaje
· Actiunea
· Intriga
· Finalul!
· Personajele, in special Rachel
Concluzia
Merita citita. Cu siguranta. Cred ca este cartea thriller al anului. O sa ma asigur ca o voi recomanda tuturor si sunt sigura ca acusi i-o voi da si mamei sa o citeasca. Povestea scrisa de Paula Hawkins este o poveste intunecata care te bantuie si nu iti da pace. Foarte bine scrisa si extraordinar de captivanta, recomand ca aceasta carte sa fie citita intr-o zi libera. J
Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi cumpăra cartea de aici cu 50% reducere.
Nota: 5 stele din 5
Articol publicat de Bianca M. Călin
