Recenzie Incă o zi – David Levithan

Am citit ”Zi după zi” acum doi ani și mi-a plăcut la nebunie. Mi s-a părut una dintre cele mai reușite povești pe care le-am citit la vreme aceea. Când am aflat că autorul va publica o continuare, am fost extrem de entuziasmată, având în vedere că sfârșitul primei cărți m-a lăsat cu o dorință de a afla ce s-a întâmplat cu cele două personaje principale, A și Rhiannon. Când am aflat că a doua carte va fi, de fapt, o povestire a tot ce s-a întâmplat în prima carte, dar de data aceasta din perspectiva lui Rhiannon, entuziasmul mi-a mai scăzut, dar am decis să o citesc. Nu sunt o mare fană a seriilor a căror volume spun aceeași poveste din perspective diferite, dar pe aceasta am vrut să o citesc din cauza autorului.


Ei bine, acum că am citit-o, pot spune că ”Încă o zi” este una dintre cărțile pe care ori le iubești, ori le urăști. Eu fac parte din prima categorie. Deși am văzut multă lume nemulțumită de continuarea cărții ”Zi după zi”, mie mi-a plăcut mult și mă bucur că autorul a decis să o scrie.

De cele mai multe ori, când citesc o carte din perspectiva unui alt personaj, mă plictisesc. Practic citesc aceeași poveste prin ochii altcuiva. Însă de data aceasta nu m-am plictisit deloc. Bineînțeles, faptul că nu îmi aduceam aminte ce s-a întâmplat în primul volum m-a ajutat enorm de mult, dar chiar dacă ar fi fost altfel, tot nu m-aș fi plictisit.

Citind povestea povestită de Rhiannon, am simțit că citesc o poveste nouă. Da, poate că multe scene seamănă cu cele din primul volum, dar în același timp sunt cu totul diferite. Autorul a reușit să transmită cititorului modul în care Rhiannon percepe tot ce se întâmplă între ea și A într-un mod foarte diferit. Sentimentele pe care ea le are și trăirile ei sunt complet diferite de cele a le lui A, iar felul în care autorul a scris această carte este foarte reușit. Până și dialogurile mi s-au părut diferite, pentru că autorul are mereu grijă să ne ”spună” cum vede și cum simte Rhiannon toate aceste trăiri și întâmplări. Deci, dacă vreți să citiți această carte și sunteți îngrijorați că vă va plictisi, nu există nici un motiv să o faceți. ”Încă o zi” este o carte complet diferită de prima, pentru că transmite alte sentimente și alte mesaje. Dacă în primul volum aflăm cum este să fii îndrăgostit de cineva atunci când tu îți ”schimbi” corpul în fiecare zi, în acest volum aflăm cum este să te îndrăgostești de un altfel de om.

Vocea lui Rhiannon este foarte diferită de cea a lui A. Este umană și vulnerabilă, iar Rhiannon este mult mai ușor de înțeles. Pentru că este un om normal, iar experiențele ei sunt mult mai credibile, cititorul se poate regăsi în ea și în trăirile ei. Din această cauză, simt că mi-a plăcut mai mult acest volum. Este mult mai real și mai ușor de înțeles. În plus, Rhiannon mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă uneori m-a enervat din cauza relației ei cu Justin. Nu am fost niciodată de acord cu relațiile de genul acesta, în care accepți orice de la cineva doar pentru că există un pic de iubire. Totuși, am înțeles de ce autorul a ales să creeze o astfel de poveste. Rhiannon este o adolescentă care încă încearcă să se regăsească pe sine și să își găsească fericirea, chiar dacă pentru ea, fericirea înseamnă un suflet care arată altfel în fiecare zi. Atunci când îl cunoaște pe A și începe să se îndrăgostească de el (sau ea), Rhiannon este împărțită între a rămâne în relația cu Justin, care nu o face tocmai fericită, și a încerca să aibă o relație cu cineva ca și A. Dar pentru a putea face asta, ea trebuie să învețe cum să iubească sufletul lui A, nu aparențele.

În povestea de dragoste a lui A și a lui Rhiannon se găsesc multe substraturi și mesaje. Cel mai important mesaj pe care această carte îl transmite este felul în care ar trebui să iubim sufletul unui om, nu înfășițarea. De multe ori nu putem trece peste ce este la suprafață, oricât de mult am încerca. Însă autorul încearcă să ne spună că întotdeauna ne vom îndrăgosti de sufletul și de personalitatea unei persoane.

În afara substraturilor și a mesajelor care m-au făcut să îndrăgesc această carte, foarte mult mi-a plăcut felul în care este scrisă. Știam că David Levithan este un autor foarte talentat, dar mi se pare că acum s-a întrecut pe el însuși. Așa cum am zis, mi-a plăcut mult felul în care a reușit să evidențieze diferențele dintre A și Rhiannon și cum, practic, a scris o nouă poveste. Totuși, cel mai mult îmi place scrisul lui, care este pur și simplu superb. Ador metaforele lui și cursivitatea pe care textul o are. Levithan știe, cu siguranță, cum să se folosească de cuvinte pentru a scrie o poveste superbă.

Deși speram la un sfârșit care să mă lămurească și să îmi răspundă la întrebări, nu am avut parte de așa ceva. După ce am trecut trăit povestea lui Rhiannon și a lui A într-un mod foarte intens, finalul m-a lăsat din nou cu multe întrebări și cu o dorință de a afla cum se va încheia povestea lor. Pentru că eu nu simt că această poveste s-a încheiat. Sper ca David să se hotărască să ne spună cum se incheie povestea lui A și a lui Rhiannon.

În concluzie, ”Încă o zi” este o carte care merită citită. Este o lectură intensă, reală, diferită și foarte frumoasă. Cred că adolescenții s-ar putea regăsi foarte mult în povestea lui Rhiannon, în același timp primind câteva lecții foarte importante. Însă recomand această carte tuturor, pentru că este o poveste de dragoste frumoasă și foarte bine scrisă.

 

Notă: 4.5 stele din 5

Articol publicat de Bianca M. Călin