Captiv

Luptator cu scutul

Este o imagine care ma obsedeaza. De foarte multi ani. Eram student cand, la sala Dalles din Bucuresti, a fost organizata o expozitie de sculptura avandu-l drept autor pe Henry Moore. Unul dintre cei mai mari artisti moderni ai lumii. O lucrare era intitulata Luptator cu scutul.

Este un personaj aproape mitologic. Nu poate fi invins. Moare luptand. Nu se preda. Este de o maretie rara. Si de un tragism sfasietor. Aceasta a fost prima imagine care mi-a venit in minte dupa 828 de pagini de lectura din prima carte a lui Teodor Deac. De ce?

Pentru uriasul curaj al unei sinceritati. O sinceritate aproape sinucigasa.

Pentru cutezanta autodisecarii si analizarii pana la automutilare, lipsite de orice tentativa de cosmetizare.

Pentru ca acest Teodor Deac stie sa identifice, in viata obisnuita, in oamenii pe langa care trece pe strada, abjectia si maretia.

Pentru demonstratia literara pe care o face asupra efectelor terapeutice ale autoflagelarii, atunci cand o asemenea operatiune este initiata cu credinta in Dumnezeu si cu iubire fata de semeni.

Pentru introspectia profunda, uneori de tip freudian, prin care isi deseneaza, isi decupeaza si isi animeaza personajele. Pentru sfasietoarea fresca a unei lumi iesite dintr-o groapa a istoriei si care alearga haotic catre lumina. Un fel de Guernica romaneasca.

Pentru ca tot cam atunci, cand mi s-a intiparit in minte, pentru totdeauna, imaginea acelui?Luptator cu scutul?al lui Henry Moore, mai aveam o revelatie. La fel de puternica. Nu in planul artelor vizuale. Ci, tocmai in plan literar. Citeam un fantastic roman, primul scris de Petru Popescu. Dupa care a luat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru?Dulce ca mierea e glontul patriei. Acest prim roman de debut se numea Prins. Era despre viata unei muste, blocata intre doua ferestre. O existenta tragica si, in acelasi timp, plina de neprevazut si chiar de senzational. O viata traita intens. De o musca. In principiu, nu ar fi trebuit sa se intample nimic senzational. Si nimic romantic. Si cu toate astea, in aceasta carte s-a intamplat tot ce se poate intampla in existenta umana. Pur si simplu, s-au consumat toate experientele posibile.

Este pentru a doua oara in viata cand citesc un autor, de data asta chiar debutant, si stiu ca ma aflu in prezenta unui scriitor de prima marime. Aparut de nicaieri. Cum ar fi musca lui Petru Popescu. Sau Luptator cu scutul de Henry Moore.

SORIN ROSCA STANESCU