Femeia cu parul rosu

Din amalgamul de pseudo-evenimente zilnice – din punct de vedere fenomenologic – situate in era telematicii, autoarea contureaza o lume a interiorului tanar, a esentializarii trairilor unei tinere sensibile, Sofia, aflata la granita unui optimism fortat si a cautarii entuziaste. Senzatiile, emotiile, starile sunt incarcate de rosu, ton al vitalitatii exacerbate si, deopotriva, al sufocantei iubiri, al chinuitoarei varste reverberante. Nu! Sofia nu are parul rosu! Asistam la o disectie, aceea a unei tinere cu un nivel inalt de sensibilitate si viziune subiectiva, o fata puternica si timida, in plin proces de auto-constructie a eului, o umbra in sfera sociala, o zeita in propriul univers. Aflarea identitatii se intrerupe brusc, facandu-si loc dezgustul, adancirea tineretii in ultimatumul suprem. - Prof. Ana-Maria Dragomir