Agent dublu in Razboiul Rece. Autobiografia lui Oleg Gordievski

Oleg Gordievski a fost ofiterul cel mai inalt in rang din KGB care a fugit vreodata in Marea Britanie. Prin faptul ca a furnizat institutiilor occidentale din domeniul securitatii informatii ample despre mentalitatea fostilor sai colegi, despre metodele folosite de acestia, ca si despre organizarea si functionarea puterii sovietice, a contribuit in mare masura la prabusirea comunismului si, odata cu aceasta, la sfarsitul Razboiului Rece.

Autobiografia sa apare acum, dupa aproape 25 de ani, intr-o noua versiune in limba romana, cu o prefata a cunoscutului istoric Florian Banu, specializat in domeniul serviciilor secrete. Populandu-si naratiunea cu tot soiul de personaje ciudate, periculoase, corupte, Gordievski il introduce pe cititor in extraordinara lume a ambasadei sovietice de la Londra. El vorbeste despre parlamentarii si sindicalistii britanici care i-au ajutat pe sovietici si au luat bani de la KGB, dezvaluind in cele din urma mesajele importante pe care le-a comunicat lui Margaret Thatcher, precum si altor lideri mondiali. In 1987, presedintele american Ronald Reagan l-a primit cu multa caldura la Casa Alba, spunandu-i: „Va suntem recunoscatori pentru ceea ce ati facut pentru Occident.”

Agent dublu in Razboiul Rece reprezinta o incursiune fascinanta in viata unui ofiter de informatii, autorul realizand un impresionant tablou al obsesiilor bolnave, incompetentei, intrigilor si meschinariei absolute a membrilor unei institutii, KGB, atotcuprinzatoare si, uneori, ridicole.

„Curajul extraordinar, taria psihica si stapanirea de sine a lui Oleg Gordievski au accente eroice.” (The Spectator)

„In aceasta palpitanta scriere memorialistica, Oleg Gordievski prezinta fuga sa, meticulos planuita, din Uniunea Sovietica, actiune descrisa drept «unul dintre cele mai indraznete s­i mai extraordinare episoade din istoria spionajului».” (Ben Macintyre, autorul cartii Agentul Zigzag)

Fragment din carte:

" Originile mele sunt cat se poate de modeste.

Nu i-am cunoscut niciodata pe bunicii paterni, dar stiu ca au locuit la Raziezd Eral, un orasel feroviar unde cateva case margineau calea ferata ce lega Volga cu suful regiunii Ural. Bunicul meu, Lavrenti Gordievski, lucra ca maistru la calea ferata, cupland si decupland trenurile. Potrivit unei legende care a circulat in sanul familiei, fusese grav ranit, fiind zbrobit intre tampoane, accident care ar fi dus la pensiuonarea lui prematura. Un amanunt fascinant legat de el este ca, desi era muncitor obisnuit, pierdut undeva in regiunile indepartate ala Rusiei tariste, si-a trimis fiul, Pe Anton Lavrentievici, tatal meu, la o scoala pedagogica. Fara indoiala, era vorba de o institutie modesta, dar i-a asigurat tatalui meu o cariera de succes.

Tata s-a nascut la Raziezd Eral, in 1896; desi peste tot in jur fiintau enclave de baskiri si tatari, ambele natii de origine turcica, acel raion era rusofon, iar tatal meu a invatat bine limba rusa. Presupun ca a urmat cursurile scolii din localitate si apoi, cand a implinit 18 ani, s-a inscris la liceu - probabil, in Celiabinsk, cel mai apropiat oras. Acolo si-a format cultura generala, a citit mult si si-a dezvoltat interesul pentru literatura rusa. Dupa ce s-a intors acasa la varsta de 21 de ani, in 1917, cu putina vremeinainte de izbucnirea Revolutiei bolsevice, a devenit director al unei scoli rurale , unde preda toate materiile, alaturi de inca un profesor. Pe atunci, in provinciile indepartate, 80 % dintre locuitori erau tarani, majoritatea analfabeti, lipsiti de educatie, asa ca scoala trebuie sa fi fost cu adevarat elementara. Cu toate acestea, imi imaginez ca tatal meu preda bine, din moment ce avea o dictie buna si talentul de a se adresa oamenilor. Am fost uimit sa descopar dupa multi ani ca fusese si dirijorul corului bisericesc - ulterior, dupa ce s-a indepartat de religie, pregatirea sa din tinerete iesea la iveala , cand, dupa o cina buna si cateva pahare de vorca, incepea sa cante imnuri religioase traditionale, cu frumoasa sa voce baritonala.

Revolutia din octombrie 1917 i-a schimbat cursul vietii. A devenit comunist infocat si a ramas asa pana la sfarsitul zilelor sale. Nu am reusit niciodata sa descopar exact ce rol a jucat in evenimentele din 1917 si 1918 , dar cred ca li s-a alaturat socialistilor revolutionari ( sau eseri), membrii celui mai mare partid de stanga, foarte influent in zonele rurale. Acestia nu erau doar socialisti, ci si afrarieni: liderii lor respingeau principiul marxist conform caruia proletariatul industrial trebuie sa fie avangarda miscarii revolutionare. Din contra, ei proclamau ca taranii din Rusia contau cel mai mult, ceea ce ii facea foarte puternici in localitatile rurale . In 1917, partidul s-a impartit in doua aripi , de dreapta si de stanga, iar prima dintre ele s-a alaturat Partidului Comunist. De la sfarsitul lui 1917 pana la mijlocul lui 1918, guvernul lui Lenin a fost alcatuit dintr-o coalitie de bolsevici si de socialisti revolutionari de stanga (multi dintre radicalii extremisti ao acestora erau membri ai CEKA , institutia precursoare KGB)."