Christine

Un adevarat mit american devine un cumplit cosmar pe patru roti.

Arnie Cunningham, un licean ca oricare altul, se indragosteste la prima vedere de o masina Plymouth Fury din 1958, pe care fostul ei proprietar a poreclit-o Christine. Rosie ca flacarile iadului si veche de douazeci de ani, aceasta rugineste, abandonata pe o peluza, iar adolescentul hotaraste sa o repare, ajutat si de prietenul lui cel mai bun, Dennis Guilder. Arnie nu e nici pe departe popular si nu-si doreste neaparat un automobil, dar aparitia lui Christine il schimba radical: devine, dintr-odata, mult mai sigur pe sine, mai bataios, incepe sa iasa cu Leigh, cea mai frumoasa fata din liceu, in timp ce terifianta masina pune stapanire pe viata lui. Dennis si Leigh isi dau seama ca nu il pot elibera pe Arnie din mrejele lui Christine decat daca ii dezvaluie trecutul sangeros al acesteia.

„Un Stephen King clasic, care te lasa fara suflare. Grozav! Cu atatea momente tensionate, incat cititorul trebuie sa faca eforturi sa mai inchida, din cand in cand, cartea.“ The New York Times Book Review

Fragment din carte:

" Prins intre munca de zi in constructii si cea de noapte la Christine, Arnie nu si-a mai prea vazut parintii. Relatiile dintre ei devenisera destul de incordate si de neplacute. Casa Cunningham, care fusese mereu agreabila si discreta in trecut, era acum un teren de lupta. E o situatie pe care multi ne-o amintim din anii adolescentei. Prea multi, poate. Adolescentul e destul de egocentric, incat sa creada ca e prima persoana din istorie care descopera ceva anume ( de obiei, o fata, dar nu neaparat) si parintii sunt prea speriati si stupizi, si posesivi, incat sa renunte. la control de bunavoie. Ambele parti sunt vinovate. Uneori, devine dureros si ofensator -  niciun razboi nu-i ata de murdar si de amar ca un razboi civil. Si a fost, in mod special, dureros in cazul lui Arnie, pentru ca revolta lui s-a manifestat destul de tarziu si parintii prea se obisnuisera sa-i fie stapani in toate. N-ar fi nedrept sa spunem ca ii organizasera deja in mod strict viata.

Asa ca atunci cand Michael si Regina au propus un weekend de patru zile la cabana lor de pe malul lacului in nordul statului New York inainte de reinceperea scolii, Arnie a acceptat, desi ar fi vrut ca in cele patru zile sa lucreze la Christine. La munca imi spunea tot mai des ca " o sa le arate el" cum o s-o transforme pe Christine intr-o regina a soselelor si " o sa le demonstreze el tuturor". Planuise deja sa readuca masina la culoarea ei originala, rosu-aprins si ivoriu, dupa ce termina cu interiorul.

Dar s-a dus cu ei, hotarat sa li se supuna in toate cele patru zile si sa se simta bine cu ei - sa sa simuleze. Am trecut pe acolo cu o seara inainte sa plece si am fost usurat sa descopar ca ma absolvisera de orice vina in povestea cu masina lui Arnie ( pe care nici n-o vazusera inca). Ajunsesera la concluzia ca era vorba de o obsesie doar a lui. Mie-mi convenea.

Regina era ocupata cu bagajele. Arnie, Michael si cu mine am pua canoea lor Oldtown pe masina Scout si am legat-o bine. Cand a fost gata, Michael i-a sugerat fiului sau - cu aerul unui rege puternic ce acorda o favoare aproape de necrezut celor doi supusi preferati ai sai - sa se duca in casa si sa aduca niste beri.

Arnie, afisand si expresia, si tonul recunostintei uimite, a spus ca ar fi super. Pe cand pleca,  mi-a facut cu ochiul.

Michael s-a sprijinit de Scout si si-a aprins o tigara.

-  O sa se plictiseasca de treaba asta cu masina, Dennis

-  Nu stiu, i-am raspuns.

-  Imi faci , te rog, o favoare?

- Sigur, daca pot, am spus prudent.

Eram destul de sigur ca o sa-mi ceara sa ma duc la Arnie si sa joc rolul unchiului sever si sa incerc sa-l conving sa renunte.

Dar, in schimb, a spus.

-  Daca ai timp, du-te la Darnell cat lipsim noi si vezi ce progrese a facut.  Sunt interesat.

-  De ce? am intrebat, dandu-mi seama si ca e o intrebare cam nepoliticoasa, dar o pusesem deja."