HEART BONES

Despre agonia unor inimi frante. Viata si numele de familie sunt singurele lucruri pe care Beyah Grim le-a primit de la parintii ei. Croindu-si singura un drum prin viata, Beyah trebuie sa infrunte, din nou singura, marile obstacole ale destinului. Cum numai doua luni o mai despart de viitorul pe care si l-a cladit si de trecutul pe care vrea sa-l lase in urma, moartea neasteptata a mamei ei o lasa fara prea multe optiuni. Obligata sa recurga la ultima solutie, Beyah trebuie sa petreaca vara pe o peninsula din Texas, alaturi de tatal ei, pe care nici nu-l cunoaste bine. Vrea sa treaca neobservata de cei din jur pana la sfarsitul verii, dar noul ei vecin, Samson, ii da planurile peste cap.

Aparent, Samson si Beyah nu au nimic in comun. Ea are un trecut dominat de saracie si neglijenta; el provine dintr-o familie bogata si privilegiata. Singurul lucru pe care par sa-l impartaseasca il reprezinta atractia amandurora fata de tristetea si amaraciunea vietii. Si asta ii uneste. Mistuiti de o legatura mult prea puternica pentru a o mai putea nega, Beyah si Samson accepta sa stea pe „malul” unei aventuri de-o vara. Beyah nu realizeaza insa ca o furtuna nimicitoare ameninta sa mature malul fragil pe care sta, purtandu-i inima in largul marii.

Fragment din cartea Heart Bones:

Oricat am incercat sa mai adorm dupa plecarea lui Samson, n-am mai reusit. Poate ca un rol important l-a jucat si discutia purtata cu tata.

Dupa masa, Sara a intins sezlongurile si umbrela pe plaja. Probabil ca am adormit la un moment dat pe sezlong, caci abia ma trezesc. Am saliva pe brat. 

Stau intinsa pe burta, cu fata spre sezlongul Sarei. Imi sterg saliva de pe brat si ma ridic suficient cat sa ma intorc pe spate. 

Cand ma asez, ma uit spre Sara, dar nu ea sta pe sezlong. Ci Samson. Doarme in locul ei. Ma ridic in capul oaselor si privesc oceanul. Ii zaresc in departare pe Sara si Marcos plutind pe placile de surfing.

Imi iau telefonul si ma uit sa vad cat e ceasul. E patru dupa-amiaza. Am dormit o ora si jumatate.

Ma intind din nou pe sezlong si-l privesc pe Samson adancit in somn. Sta pe burta, cu capul rezemat pe brate. Poarta o sapca intoarsa invers si o pereche de ochelari de soare. N-are tricou, dar asta nu e rau deloc.

Ma rasucesc pe o parte, cu capul rezemat in mana, si-l privesc indelung. Nu stiu din ce aluat e plamadit, dar stiu ce a iesit din acest aluat.

Poate ca nu e nevoie sa cunosti trecutul cuiva ca sa-i creionezi portretul actual. Si acest portret il face tot mai atragator. Suficient de atragator cat sa ma gandesc la el in fiecare clipa.

Ma trezesc cu ochii atintiti asupra buzelor lui. Nu stiu de ce m-am speriat aseara cand m-a sarutat, Poate ca mi-e greu inca sa accept ca toata povestea asta nu e doar un basm fantasmagoric.