Ghidul Teoriei Polivagale

In Teoria polivagala (viziune stiintifica despre unitatea minte–corp, bazata pe neurofiziologie, neuroanatomie si evolutie) un termen central este neuroceptia, mecanismul care comuta sistemul nervos autonom in una dintre cele trei mari stari definite de Teorie (starea de siguranta, de pericol sau de amenintare a vietii). Neuroceptia subliniaza rolul important al sistemului de angajare sociala, incluzand fata, inima si nervul vag mielinizat, in inhibarea celor doua sisteme defensive: reactiile de lupta/fuga si cele de deconectare.

Teoria polivagala subliniaza dependenta reactiilor noastre psihologice, corporale si comportamentale de starea fiziologica si comunicarea bidirectionala intre corp si creier in principal prin intermediul nervului vag.

In viitor neurobiologia interpersonala, domeniul Teoriei polivagale, va duce la o mai buna intelegere a felului in care interactiunile sociale si sprijinul social – prin mijlocirea unui terapeut, a unui membru al familiei sau a unui prieten – pot facilita sanatatea fizica si mentala.

„Adevarata cheie in a intelege Teoria polivagala consta in a realiza ca oamenii, fiind mamifere, au nevoie de alte mamifere, de alti oameni, cu care sa interactioneze pentru a supravietui. Aspectul important este capacitatea de a interactiona reciproc, de a-si regla reciproc starea fiziologica si, in esenta, de a crea relatii care sa le permita indivizilor sa se simta in siguranta. Daca vedem asta ca pe un laitmotiv in toate aspectele dezvoltarii umane, inclusiv legat de imbatranire, atunci concepte precum atasamentul incep sa aiba sens, la fel si concepte precum intimitatea, iubirea si prietenia. […] In esenta, sistemul nostru nervos tanjeste dupa interactiuni reciproce care sa ii permita reglarea starii pentru a se simti in siguranta.”

„Nu ai ce sa explorezi cu mintea, daca nu explorezi mai intai cu corpul.”

„Terapia trebuie sa abordeze o intrebare importanta: cum poti scoate pe cineva din starile defensive si sa-l pui in stari in care poate sa interactioneze cu oamenii si sa se simta in siguranta?”

„Felul cum privim, ascultam si vocalizam transmite altora daca apropierea de noi e sigura sau nu.”

„Ca fiinte umane responsabile, parinti sensibili, buni prieteni, mentori si clinicieni, trebuie sa dam atentie reactiilor corpului nostru si sa respectam reactiile altora in timp ce ne ajutam pe noi insine si pe altii sa navigam intr-o lume inerent primejdioasa pentru a gasi medii sigure si relatii de incredere.”

„Sentimentul de siguranta este tratamentul! Avem nevoie de relatii [bune] pentru a fi sanatosi.”

„Speranta mea este sa scot in evidenta prin Teoria polivagala rolul important al sentimentului de siguranta ca o componenta de seama a procesului de vindecare. Dintr-o perspectiva polivagala, un sentiment de siguranta deficitar este principala trasatura biocomportamentala care duce la boala mentala si fizica. Sper sincer ca o mai buna intelegere a nevoii noastre de a ne simti in siguranta va conduce la noi strategii sociale, educationale si clinice care ne vor permite sa devenim mai deschisi in a-i invita pe altii sa ni se alature in cautarea sigurantei.”

„La radacina tuturor experientelor de viata – si acolo merge Teoria polivagala – este intelegerea modului cum relatiile noastre cu altii permit coreglarea starii fiziologice. Coreglarea este ca un imperativ biologic pentru oameni. Nu putem supravietui bine fara sa interactionam adecvat cu un alt mamifer.”

„Cand respectam reactiile corpului, ne putem folosi constientizarea si comportamentul voluntar pentru a naviga spre locuri unde ne-am simti mai confortabil.” Stephen Porges