Bucurestiul intre Orient si tentatia modernitatii

Realizand o selectie de texte reprezentative din lucrarile lui Ulysse de Marsillac (De Pesth a Bucarest. Notes de voyage si Guide de Voyageur a Bucarest, publicate in 1869, respectiv 1877), insotite de acuarele de Amedeo Preziosi si Carol Popp de Szathmari si de fotografii realizate de Ludwig Angerer, editorul acestui volum, bine-cunoscutul istoric Adrian Majuru, ne propune o carte despre Bucuresti, scrisa si ilustrata de adevarati exploratori ai culturii noastre, in primele decenii de modernitate ale societatii valahe. Sunt descrise atat drumurile care duceau spre Bucuresti (de la Giurgiu, bunaoara), cat si hotelurile, restaurantele, cafenelele, teatrele, bisericile, spitalele vechie ale capitalei.

„Aceasta carte este o poveste despre Bucuresti, marturisita si imortalizata de straini iubitori ai orasului nostru din primele clipe ale modernitatii. O carte despre noi scrisa de altii, veniti pe neasteptate, fiecare pe drumul lui, cu propriile vise de implinire, iar acest oras le-a trasat, in viteze diferite, urmatorii pasi prin viata. Se deschidea o perioada foarte interesanta, de mare explozie a migratiei unor profesionisti occidentali catre orasele si targurile Romaniei mici, care se desprindeau de un timp medieval, pentru a micsora decalajul de civilizatie fata de cealalta lume, care o astepta. Este cartea primilor exploratori ai spatiului romanesc dupa 1830, atrasi tocmai de aceasta frontiera unica, a desprinderii dintr-o lume straveche pentru a modifica intreaga societate, cu mari eforturi, in ceea ce va urma sa fie peste un secol Romania moderna.

Importul de modernitate ca model institutional, social, cultural si imaginar nu s-a petrecut numai prin preluare si imitare, ci mai degraba prin permanentizarea unei coexistente plurietnice, a multiculturalismului in societatea bucuresteana. Fara aceste realitati, Bucurestii nu ar mai fi avut trasaturile unui oras cosmopolit dupa 1900. Nefiind legat de Orient, dar neapartinand nici Europei, Bucurestii au atras comercianti, mestesugari, muncitori specializati, liber-profesionisti de pe intregul continent european; alogeni care treptat au devenit locuitori ai orasului si care, in ultima instanta, au conferit Bucurestilor particularitatea elementului de legatura dintre cele doua mari spatii culturale ce se confruntau permanent in cadrul sau restrans: Europa si Orientul.

Bucurestii au absorbit, asadar, elemente sociale de o mare diversitate etnica, religioasa si culturala. Aceasta realitate alaturi de elita politica si intelectuala au contribuit substantial la modernizarea societatii bucurestene, in particular, si a celei romanesti, in general. Societatea valaha a recuperat in salturi elementele modernitatii, preluate pentru inceput de clasa aristocratica prin coabitare cu alogenii, fapt subliniat adesea de numerosi calatori straini. De cele mai multe ori, imprumutul se realiza cu stangacie si intr-o graba nejustificata, ceea ce a generat numeroase paradoxuri si forme hibride intre vechi si nou.” ADRIAN MAJURU